x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Raul nu va invinge

0
06 Feb 2005 - 00:00

ESHATOLOGIE
Parintele profesor Vasile Mihoc de la Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" din Sibiu ne-a raspuns la cateva intrebari.


CATALIN PRUTEANU

Cand a aparut literatura apocaliptica?
Apocalipsa este un gen literar bine reprezentat in jurul inceputului erei crestine. Sfantul Apostol Ioan utilizeaza mijloacele acestui gen literar mult gustat in mediile religioase ale vremii pentru a transmite Bisericii persecutate - mai ales din Asia Mica, dar nu numai - un mesaj de speranta. In general, scrierile apocaliptice au aparut in special in timpuri de criza si cu un scop anume. Cartea Daniel - cel putin in forma ei finala - a fost scrisa cam intre anii 165-162 i.Hr., in timpul crizei cauzate de incercarea regelui sirian Antioh IV Epifanes de a-i greciza, paganiza pe iudei. Apocalipsa Sfantului Ioan a fost scrisa in timpul sangeroasei prigoane a lui Domitian (81-96 d.Hr.).

"Mesaj datator de speranta"

Care este importanta studierii textelor apocaliptice din Sfanta Scriptura?
Apocalipsa Sfantului Ioan contine un mesaj care depaseste circumstantele imediate ale crizei. Ea este, pe de o parte, o marturisire a credintei si a nadejdii crestinilor de la sfarsitul veacului I d.Hr., iar pe de alta parte, un manifest indreptat impotriva paganismului oficial al Statului roman. Autorul vorbeste cu autoritatea vechilor profeti, incredintandu-ne ca raul nu are nici o sansa, ca vrajmasii lui Dumnezeu si ai lui Hristos se indreapta spre o pierzare sigura si ca biruinta desavarsita a Bisericii este absolut sigura, in ciuda prigoanelor al caror obiect este ea in prezent.

Nu este, asadar, de mirare ca Apocalipsa Sfantului Ioan a exercitat si continua sa exercite o fascinatie aparte asupra oamenilor. Mesajul ei datator de speranta a fost neincetat o minunata mangaiere pentru credinciosii crestini, dar mai ales in vremuri de criza, de tiranie, de prigoana. Cand eram copil, cel putin in mediile satesti, asupritorii de atunci, Stalin and Co., erau vazuti nici mai mult nici mai putin decat ca intrupari ale uneia sau alteia dintre fiarele simbolice ale Apocalipsei.

Invierea de obste

Care este invatatura Bisericii Ortodoxe despre a doua venire a lui Iisus Hristos?
Pe scurt, Biserica invata ca Domnul Hristos, care a venit intaia data prin intrupare, smerindu-Se si primind sa moara pe Cruce pentru noi si pentru a noastra mantuire, va veni a doua oara, la sfarsitul lumii, cu slava si cu putere multa, ca Judecatorul eshatologic. Sfarsitul istoriei lumii prezente va insemna, de fapt, un nou inceput. Sfanta Scriptura vorbeste de "ceruri noi si un pamant nou". Imparatia lui Dumnezeu - care, de fapt, inseamna imparatirea lui Dumnezeu, faptul ca Dumnezeu Isi preia rolul, negat prin pacat, de conducere a creatiei Sale - , inaugurata prin preamarirea Mantuitorului Hristos si prin Pogorarea Duhului Sfant, este prezenta in lume prin Biserica. Biserica vesteste si realizeaza Imparatia lui Dumnezeu. Sfarsitul istoriei va marca incheierea acestui proces de realizare a Imparatiei lui Dumnezeu. Atunci toate-i vor fi supuse lui Hristos, el va fi cu adevarat Domnul a toate. Moartea, "ultimul vrajmas" (1 Cor 15,), va fi biruita prin invierea de obste.

Primii crestini credeau ca sfarsitul este iminent si traiau o viata in consecinta. Care credeti ca a fost cauza erorii lor, daca a fost o eroare?
Nu a fost o eroare pentru oamenii cu adevarat duhovnicesti. A fost o eroare din partea celor care, asa cum constata Sfantul Apostol Pavel ca faceau unii crestini tesaloniceni, umblau "fara randuiala, nelucrand nimic, ci iscodind" (2 Tesaloniceni 3, 11). Acestia, in loc de o asteptare activa a venirii lui Hristos, isi dadeau cu parerea despre data acestei veniri si-i indemnau si pe altii sa ia de bune aiurelile lor. Cum fac atatia si astazi.

In marea majoritate a religiilor lumii exista credinta ca omenirea, asa cum a avut un inceput, trebuie sa aiba si un sfarsit. Credeti ca aceasta credinta se naste o data cu natura umana?
Cand spunem "sfarsit", adica sfarsitul lumii prezente, ne gandim de fapt, in contextul relgios, la un nou inceput. Da, se poate spune ca dintotdeauna omenirea a intrevazut, mai mult sau mai putin clar, un sfarsit eshatologic implicand, deopotriva, un nou inceput. Istoria religiilor, bazata pe datele pe care le avem despre credintele omenirii din cele mai vechi timpuri, afirma clar ca n-a existat nici o etapa a istoriei omului din care sa fi lipsit credinta eshatologica.

"Nici ingerii, nici Fiul, numai Tatal"

Este posibila aflarea datei exacte a Apocalipsei?
In cuprinsul cuvantarii eshatologice a Mantuitorului aflam si acest avertisment: "Iar despre ziua aceea si despre ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatal" (Marcu 13, 32; cf. Matei 24, 36). Asa stand lucrurile, inseamna ca cei care pretind ca pot prevedea data venirii Domnului se cred mai presus nu numai decat ingerii, ci si decat Insusi Fiul lui Dumnezeu intrupat.

LUPTA CU RAUL
O carte aparuta in urma cu trei ani la Editura Sapientia, din Iasi, intitulata "Noul Testament", a constituit pentru parohul Bisericii Italiene "Preasfantul Mantuior" din Bucuresti, profesor Daniel Bulai, punctul de plecare pentru discutia noastra.
"Dumnezeu duce la indeplinire planul de mantuire pregatit si prevestit in Vechiul Testament, plan care trebuie sa se actualizeze in doua faze: planul de mantuire mesianico-ecleziastica si acela al mantuirii escatologice, care se va realiza numai dupa victoria definitiva a lui Dumnezeu asupra tuturor fortelor ostile o data cu noua creatie ("cerul nou si pamantul nou"). Protagonistii in realizarea mantuirii sunt: Dumnezeu, Cristos, Duhul si, intr-un anumit sens, Biserica. Evenimentele concrete la care autorul cartii "Apocalipsul" face aluzie sunt elementele care alcatuiesc cadrul general al firului ce se dezvolta prin desavarsirea evenimentelor din istoria mantuirii si, in acest sens, descriu evenimente ce pot caracteriza situatia oricarei comunitati ecleziale. Pentru "Apocalips", raul nu este concept abstract, o idee, ci o realitate caracterizata de absenta lui Cristos. In absenta lui Cristos, fortele raului, fie ele de ordin supranatural, fie structurile de putere aliate Satanei: Babilonul, Fiara cu zece coarne, fie indivizi sedusi de Satana par sa aiba succes. Dar oricat de ampla si de violenta ar fi declansarea fortelor ostile lui Dumnezeu si Bisericii, ramane clara prezenta activa a lui Cristos, care face presiune asupra evenimentelor istorice si le dirijeaza spre punctul final al istoriei, cand prezenta sa totala si definitiva va fi invins ultimul exponent al raului: moartea." (Mihai Stirbu)

AVERTISMENT
Parintele greco-catolic Gheorghe Cristescu (foto) este de parere ca Apocalipsa se repeta. Intotdeanua dupa o perioada de liniste urmeaza o perioada de tulburare. "Ziua cand va veni si cand se implinesc cele scrise in Apocalipsa nu le stie nimeni niciodata. Biserica lasa la latitudinea fiecaruia, dar nu da o explicare clara asupra aceea ce este Apocalipsa sau sfarsitul lumii. Biserica procedeaza in felul urmator: dupa ce se intampla anumite evenimente, spune ca acelea erau scrise in Apocalipsa. Cine vorbeste ca sfarsitul e aproape, cum au fost pocaitii care au profitat de acest eveniment ca sa poata castiga ceva bani, si pe urma credulilor au scos la bani…" Omenirea intreaga trebuie sa vada in cele doua mari scrieri, din Vechiul Testament al lui Daniel si al Sfantului Ioan Apostolul din Noul Testament, un avertisment din partea bunului Dumnezeu. "Cei care nu se conformeaza scopului pentru care a fost creat omul se vor autodistruge singuri. Apocalipsa e in fiecare epoca, incepand de la nasterea omenirii si pana la sfarsitul veacurilor, evenimente dramatice vor fi intotdeauna. Aceste evenimente pot fi numite si Apocalipsa. Sfarsitul fizic al pamantului nu-l stie nimeni niciodata. Cand se va sfarsi istoria omenirii, atunci va fi ultima perioada apocaliptica, se va sfarsi probabil printr-un cataclism sau se va sfarsi printr-o autodistrugere sau iese de pe orbita Pamantul. La ora actuala, oamenii au ajuns sa cunoasca mai bine fenomenele naturii care inainte le socoteau venite de undeva, din eter, si conduse de niste zei: Zeul Furtunilor, Zeul Marii, Zeul Soarelui. Zeul cel mai adorat la ora actuala este Molok, aurul, banul. Dumnezeu a dat si batranetea, si suferinta omului, ca sa-si aduca aminte ca el e muritor si ca are un suflet cu care trebuie sa se prezinte la Judecata in fata lui Dumnezeu. Sufletul coordoneaza si activitatile instinctuale ale trupului." (Mihai Stirbu)

APOCALIPSE INVENTATE
In opinia preotului greco-catolic Gheorghe Cristescu, profetiile care au spus ca nu vom apuca anul 2000 si se va sfarsi lumea sunt basme prin care oamenii au castigat simpatia credulilor si s-au imbogatit de pe urma lor. Daca au vazut ca au dat gres, au disparut de pe firmanentul vietii, si cu bani tot nu s-au dus "dincolo". Ei au parasit aceasta lume cu faptele, cu inselaciunile si cu minciunile. Dupa moarte, nu mai este nevoie nici de aur, nici de mancare si nici de instincte, fiindca sufletul are alte dimensiuni, alte valori.

TIMPUL LUI DUMNEZEU
Dimensiunile din viata de apoi sunt cu totul altele decat cele cu care suntem noi obisnuiti. O mie de ani sunt ca o secunda, o secunda ca o mie de ani. Un calugar inainte sa moara l-a rugat pe fratele sau sa tina o slujba pentru el, ca sa fie eliberat la trecerea in eternitate. Fratele sau i-a promis ca-i va indeplini dorinta, insa a uitat. Intr-un final, si-a reamintit, a tinut liturghia, iar la terminarea ei i-a aparut fratele mort care l-a mustrat. Trecusera doar cateva ore din timpul nostru, insa acel suflet era de o mie de ani in Purgatoriu.

TRISTETE SI BUCURIE
Daca ar fi sa urmam indemnul parintelui Cristescu, nu ar trebui sa ne temem de Apocalipsa. Un argument in sprijinul acestui sfat este faptul ca in momentul in care Dumnezeu va cobori pe pamant, cei buni se vor bucura, iar cei rai se vor speria foarte tare, fiindca stiu ce ii asteapta. Din viata de dincolo nimeni nu se mai poate intoarce. Unul singur si-a luat trupul inapoi si a venit pe pamant. Este cel care a spus: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata".
Citeşte mai multe despre:   dumnezeu,   editie de colectie,   sfarsitul,   apocalipsa

Serviciul de email marketing furnizat de