Sarbatorile din post

In postul dinaintea Nasterii lui Iisus, romanii sarbatoresc Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, pe Sfantul Andrei si pe Sfantul Nicolae.

Intrarea Maicii Domnului in Biserica, sarbatorita la 21 noiembrie (Ziua de Ovidenie), a fost randuita de Sfintii Parinti pe la anul 750 dupa Hristos, pentru a fi prasnuita de crestini. Desi se bazeaza pe Sfanta Traditie, este una dintre cele mai insemnate sarbatori in cinstea Maicii Domnului: parintii Ioachim si Ana au adus in Biserica pe fiica lor, Fecioara Maria, in varsta de numai 3 ani, ca un dar sfant lui Dumnezeu. Biserica cea Mare, la care se refereau sfintele scriituri, era de fapt Templul lui Solomon din Ierusalim. O incapere mai presus decat orice in aceasta lume, unde nu intra decat o data pe an singur arhiereul. Aici se pastrau cele doua Table ale Legii, pe care erau scrise cele 10 Porunci, Toiagul lui Aaron si un vas cu mana din cea care cazuse spre hrana evreilor in pustiuri, cand au fost eliberati din robia Egiptului.

Cu aceasta ocazie, la Nazareth au venit toate rudeniile lor, caci Sfantul Ioachim era de neam imparatesc, iar Sfanta Ana, de neam arhieresc. Fecioara copila imbracata cu podoabe imparatesti si condusa de sfintii parinti si de alte fecioare tinere cantand din psalmii lui David, cu faclii aprinse in maini, s-au indreptat spre templu unde au fost intampinati de multime de popor.

SFANTA SFINTELOR. Cand au ajuns in fata bisericii unde ii asteptau preotii, s-au oprit inaintea celor 15 trepte. Atunci, prunca Fecioara a inceput sa urce singura treptele, pana la treapta cea mai de sus, fara a se opri pe fiecare treapta dupa cum era randuiala. Preotul Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul, a luat-o de mana si a dus-o direct in Sfanta sfintelor, acolo unde niciodata nu intra parte femeiasca si nici preotii, ci numai arhiereul o data pe an, atunci cand aducea jertfa de sange pentru nestiintele poporului. Acolo i-au dat ei loc de rugaciune. Fecioara Maria, incredintata preotilor si unor fecioare mai in varsta, petrecea cea mai mare parte din viata ei in rugaciune si vorbire cu Dumnezeu, prin citirea Sfintelor Scripturi. Ducea o viata ingereasca.

Se spune ca insasi camasa de in, cea necusuta de mana, pe care a purtat-o Domnul Hristos, Fiul ei cel scump, a fost tesuta si impletita chiar de Maica Domnului. In timpul mesei, Fecioara Maria nu manca cu celelalte fecioare, ci se ducea inauntrul bisericii, unde se ruga pana tarziu. Acolo venea Sfantul Arhanghel Gavriil si ii aducea paine ingereasca. Sufletul ei se indumnezeise, iar rugaciunile i se inaltau in ceruri. Vorbea cu ingerii, iar bucuriile ei erau negraite... supunerea desavarsita si smerenia dumnezeiasca.

DE OVIDENIE.Despre Ovidenie, in popor se spune ca este ziua in care incepe iarna, este o sarbatoare a luminii, care sparge intunericul iernii, al mortii. De aceea, tema centrala a legendelor mitologice consacrate acestei zile este vazul, vederea, prima aparitie, prima vedere a lumii, a lui Iisus si a cerului care se deschide. Ca si la Craciun, se deschide cerul si vitele vorbesc; dar frumusetile cerului nu sunt vazute decat de cei prea buni la Dumnezeu, cum ar fi ciobanii care nu au vazut la ochi o femeie. In aceasta zi se da de pomana lumina de veci, lumanarea care nu se va stinge niciodata pe lumea cealalta.

Sfantul Andrei, apostolul care a crestinat pentru prima oara meleagurile tarii noastre

OCROTITORUL ROMANIEI. Tot in luna noiembrie, la data de 30, Biserica Ortodoxa Romana prasnuieste pe Sfantul Apostol Andrei, "cel intai chemat", unul din cei 12 Apostoli ai Mantuitorului Hristos. Apostolul a predicat Evanghelia intr-o parte a teritoriului roman, Scythia (Dobrogea de astazi), si a adus la credinta crestina pe multi stramosi de-ai nostri.

Andrei, iudeu de neam din localitatea Betsaida, a fost si ucenicul Sfantului Ioan Botezatorul si a ascultat predicile acestuia in jurul Iordanului. Dupa recunoasterea lui Iisus drept Mesia, el Il urmeaza pe Supremul Invatator.

Cu toate ca in Sfanta Evanghelie, numele Apostolului Andrei e amintit doar de doua ori, la inmultirea painilor si dupa invierea lui Lazar, el, alaturi de ceilalti Apostoli, Il va insoti pe Iisus peste tot si se va impartasi din invataturile Sale. Ca si ceilalti ucenici, va fi fost trimis de Mantuitor sa predice Evanghelia la toata faptura (Marcu 16, 15-16).

Eusebiu de Cezareea scria: "urmand cuvintelor Invatatorului, dupa pogorarea Duhului Sfant, Apostolului Andrei i-a cazut la sorti sa vesteasca Evanghelia la popoarele din jurul Marii Negre. Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor s-au imprastiat in toata lumea locuita pe atunci...". Sinaxarul Bisericii constantinopolitane precizeaza ca Sfantul Apostol Andrei "a predicat in Pont, Tracia si Scitia". In sprijinul acestor afirmatii avem si cateva toponimice din Dobrogea care atesta trecerea sa pe aici (Paraiasul Sfantului Andrei, Apa Sfantului Andrei sau Pestera Sfantului Andrei) si, de asemenea, pomenirea sa intr-o serie de colinde, legende si obiceiuri, atat din Dobrogea, cat si din Basarabia. Prin locurile pe unde trecea era hirotonit preot si intemeia in acest fel comunitati crestine.

CRUCE IN X. De la noi, Sfantul Andrei a plecat spre sud. A trecut prin Tracia, a ajuns la Bizant, iar de aici, trecand prin Macedonia si Tesalia, a ajuns in orasul Patras din Ahaia (Grecia de azi). In acest oras, "cel dintai Apostol al Domnului Hristos" a suferit moarte martirica. Considerandu-se nevrednic sa fie rastignit pe o cruce asemenea celei a Invatatorului sau, a cerut sa fie rastignit pe una in forma de "X", numita pana astazi "Crucea Sfantului Andrei".

Anul mortii sale nu este cunoscut cu siguranta. Dupa unii istorici, el ar fi murit prin anii ’64-’67, in timpul persecutiei lui Nero, iar dupa altii, mult mai tarziu, pe la sfarsitul veacului "apostolic". El a inceput sa fie praznuit de biserica pe la inceputul secolului al II-lea, in ziua de 30 noiembrie. Dupa mai multe stramutari, sfintele sale moaste se odihnesc in zilele noastre in catedrala din Amalfi, Italia. In urma unei hotarari a Vaticanului, capul Sfantului Andrei a fost trimis Bisericii Ortodoxe a Greciei. Dintotdeauna, Sfantul Apostol Andrei s-a bucurat de o deosebita pretuire in bisericile rusa, romana si greaca, ca unul care a adus la Hristos pe locuitorii acestor teritorii.

Ca urmare, in sedinta din 13 ianuarie 1994, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat ca ziua de 30 noiembrie, in care il cinstim dupa cuviinta, sa fie insemnata in calendar cu cruce rosie "ca o adevarata sarbatoare a crestinismului romanesc".

TAUMATURGUL. Sarbatorile crestine sunt repere ale salvarii. Nu doar patronul numelui este protectie si energizare divina, ci si "patronii" fiecarei zile. Fiecare zi este ocrotita, purificata prin martiri sau este asociata cu un ascet sau un sfant. Unul dintre cei mai populari sfinti ai crestinatatii este Sfantul Nicolae, sarbatorit la 6 decembrie, in postul Craciunului. Datorita minunilor pe care le-a savarsit in timpul vietii si dupa trecerea la cele vesnice, Nicolae, patronul Greciei, Rusiei si al multor orase din Apusul Europei, este supranumit si "Facatorul de Minuni" (Taumaturgul).

Traditia Bisericii spune ca Sfantul Nicolae s-a nascut intr-o familie bogata in Parara (Asia Minor). La moartea parintilor sai, Nicolae a devenit preot si s-a lepadat de toata averea sa, pe care a daruit-o saracilor si a plecat in pelerinaj in Palestina si Egipt.

Atunci cand s-a intors acasa, poporul l-a intampinat si l-a ales Arhiepiscop de Myra. Desi o cronica din secolul al VI-lea il citeaza printre participantii la Sinodul de la Nicea, exista prea putini istorici care accepta aceasta teorie. Dupa cum se stie, Sfantul Nicolae este atat ocrotitorul copiilor, cat si al marinarilor, al brutarilor, al fetelor fara zestre, al victimelor sistemului judiciar etc.

Dintre multele legende care il au ca erou, cea mai cunoscuta este cea a fiicelor unui om bogat care isi pierduse averea. Sfantul Nicolae a venit intr-o noapte si le-a aruncat pe fereastra trei saci de aur, pe care sa ii aiba drept zestre.

Moastele Sfantului Nicolae au fost furate in anul 1087 din Myra de catre negutatorii italieni si aduse la Bari, unde, la data de 22 iunie 1197, a fost ridicata o biserica. In prezent, in aceasta biserica se afla moastele Sfantului Nicolae.