Scena ca şcoală şi stil de viaţă

Cenaclul Flacăra a însemnat pentru Tatiana Stepa o completă şcoală de viaţă pe care a absol­vi­t-o cu brio. Pentru Maria Dragomiroiu a fost o veritabilă rampă de lansare, ca, de altfel, pentru majoritatea artistelor care au urcat pe scena Cenaclului.

Septembrie 1982 re­pre­zintă momentul în care Tatiana Stepa intră în Cenaclul Flacăra. S-a întâmplat cu ocazia unui concert la Făgăraş. În vârstă de 19 ani, dar cu temeinice cunoştinţe muzicale, tânăra debutantă a învăţat singură să cânte la chitară, până atunci ea studiind pianul şi vioara. A participat la mai bine de 1.200 de spectacole în toată ţara. A fost în turneele organizate de Cenaclu care se desfăşurau pe stadioane sau în sălile de festivităţi ale caselor de cultură.

A învăţat tot ce nu se învăţa la şcoală. A aflat ce înseamnă Ţebea, ducân­du-se la Ţebea, Putna mer­gând la Putna împreună cu ceilalţi colegi din Cenaclu. A sărbătorit 1 Decembrie la Alba-Iulia pe vremea când nu era sărbătoarea na­ţională a României şi nu veneau decât cei care voiau să le asculte cântecele, ştiind că vor fi acolo. La şcoală a studiat poeziile lui Labiş, dar cele din manuale, la Cenaclu însă a aflat că Labiş a scris şi "Zurgălăul". "Generaţia mea şi a celor care au fost atunci pe scenă a fost reprezentată de oameni care au intrat în bi­blioteci şi care şi-au format o scală de valori, ştim ce este valoros şi ce este kitsch. La Cenaclu se întâmplau lucruri de care nu mai auzeai niciunde în România. Publicul era educat o dată cu noi. Este deosebit de important pentru noi, ca artişti, să ştim să ne câştigăm publicul de partea noastră şi să ne îndrăgească cântecele. Mi-e foarte greu să-i enumăr pe cei care au trecut pe acolo pentru că au fost extraordinar de mulţi, mai uşor mi-ar fi să spun cine nu a fost pe scena Cenaclului. Sunt momente unice şi irepetabile. Nu am mai avut niciodată sentimentul pe care l-am avut la Galaţi de pildă, la spectacolul cu numărul 1.000, unde 50.000 de oameni cântau «Rugă pentru părinţi», «Dor de Eminescu» şi «Jurământ la Putna». Nu se poate compara cu nimic un stadion plin de oameni care cântă împreună cu tine şi trăiesc muzica la fel ca tine. Îmi amintesc că s-au difuzat câteva imagini de la acel grandios spectacol de la Galaţi. A fost filmul făcut de Cornel Diaconu, «Te salut generaţie în blugi!», film despre activităţile artistice ale Cenaclului Flacăra. Eu am debutat singură, după care împreună cu Magda Puşcaş am format grupul Partaj", ne-a spus artista.

REGULI STRICTE. Cu emoţie în glas, Tatiana Stepa, artista de atunci, încearcă sentimentul retrăirii acelor momente magice din viaţa ei. Cenaclul Flacăra a arătat oamenilor, publicului nostru în general ce înseamnă libertatea. I-a educat să-şi do­rească această libertate. Adrian Păunescu a fost creatorul Cenaclului. Are o personalitate complexă şi este o personalitate controversată în acelaşi timp. Avea în grijă 30, 40 "de nebuni" care trebuiau controlaţi.

OBOSEALĂ ŞI SA­TU­RAŢIE. Tatiana Stepa a plecat din Cenaclu în luna mai a anului 1985, cu două-trei săptămâni înainte de tragicul accident de la Ploieşti. "Am plecat pentru că nu ne-am mai înţeles, nu din cauze financiare, în nici un caz. Nimeni nu s-a plâns din această cauză. Am simţit nevoia unei pauze, oboseala turneelor îşi spunea cuvântul. De­plasările se făceau cu autocarul, programul era destul de încărcat, iar spectacolele durau între 10 şi 12 ore. Primeam şi 500 de lei pentru un spectacol pe stadion, iar 250 de lei pentru o prestaţie în sălile de festi­vităţi. Se plătea bine. Un bilet pe vremea aceea costa 25 de lei, ori pe un stadion intrau între 30.000 şi 50.000 de oameni. Am mers de la Timişoara la Constanţa sau de la Oradea la Braşov. Accidentul de la Ploieşti a fost o întâmplare tristă pentru cei care au fost acolo", ne-a spus Tatiana.

ARTIŞTI INTER­ZIŞI. În 1985, după cum se ştie, Cenaclul a fost interzis. "În acel moment am fost interzişi şi noi. Unii au avut probleme cu Securitatea, s-au făcut zeci de anchete. Eu am fost «scoasă din producţie», cum se spunea atunci. A trebuit să mă întorc acasă la Lupeni, unde m-am angajat la mina Lupeni. Timp de 10 ani am lucrat acolo, încărcam cu lopata în vagoane cărbunele care se aducea din carieră. Asta am făcut în primii ani când m-am angajat. După aceea am fost dispecer transporturi auto. Ne-am reîntâlnit în 1990, când s-a schimbat numele Cenaclului, devenind Cenaclul Totuşi Iubirea. După Re­voluţie m-am întâlnit mai rar cu Magda Puşcaş, colega mea din «Partaj», ea fiind din Baia Mare. Am lucrat însă foarte mult cu Adrian Păunescu şi am scos şi o casetă de autor, muzica mea şi, evident, versurile lui. «Singurătate» se numea. Am mai apărut cu piesele mele pe şase casete colective împreună cu ceilalţi colegi ai mei din Cenaclul Totuşi Iubirea. La sfârşitul anului 2003 am scos albumul «Treisprezece clipe», pe care am patru sau cinci piese pe versurile lui Adrian Păunescu", spune Tatiana Stepa, care în prezent lucrează împreună cu scriitorii Ileana şi Romulus Vulpescu la editarea numeroaselor cărţi pe care aceştia le scot.