"Spiridusul"

Poate il stiti, poate nu. Poate va place, poate nu. El canta oricum. Unii il numesc "spiridusul folkului", altii n-au auzit niciodata de el.

Dinu Olarasu intr-unul din cluburile unde folkul este la el acasa: Folk Club Eliad

Il cheama Dinu Olarasu. Un artist care crede in ceea ce canta si, poate, canta despre ceea ce crede. Vaneaza emotii, le face sa vibreze in folk, da concerte, scoate albume, scrie versuri si publica volume de poezii. Intre 1984 si 1985 evolueaza la "Cenaclul Flacara". "Am ales folkul, pentru ca imi era la indemana. Nu deranjam prea mult pe nimeni daca aveam o chitara. Invatasem sa citesc, mai tarziu, cand am vazut ca ma pot intelege si cu vorbele limbii romane, am inceput sa scriu."

INCEPUTURILE. Prima oara cand Dinu Olarasu s-a intalnit cu emotia provocata de aplauzele publicului era in liceu. "A fost frumos! Eram bucuros ca eram luat in seama, nu ajunsesem vedeta, dar eram unul din oamenii importanti din grupul ala mic din care faceam parte. Imi placea sa ma joc cu versurile. Dupa 25 de ani de muzica inca ma mai joc si cred ca asta e foarte bine. Cand te copilaresti putin e bine, chiar si la oamenii mari." Parca intr-un fel mahnit a replicat: "Folkul nu cred ca are un viitor in Romania".

VIBRAND DE EMOTII. Se emotiona cand se intalnea in spectacole cu nume consacrate in lumea folk-ului. "Imi aduc aminte ca eram atat de emotionat de faptul ca il vedeam pe Baniciu sau pe Vali Sterian! Trageam cu urechea la vorbele lor, ma uitam foarte atent la mana lor sa vad toate acordurile. Acum… m-am maturizat, si imi pot stapani emotiile… nu stiu care sunt emotiile interpretilor de folk din ziua de astazi", povesteste Olarasu.

GENERATIA FLOWER-POWER. "Folkistii nu se imbracau ca toti oamenii. Aveau un fel de uniforma. Era vesta speciala la care unii dintre colegii mai in varsta nu au renuntat nici in ziua de astazi. Vesta, blugi, par mai lung, barba, mustata gen Woodstock, flower-power. Isi luau hainele de unde puteau, care aveau prieteni pe afara mai primeau originale, care nu, isi faceau cu mana lor", isi aminteste cu nostalgie Olarasu.

PRECAUTI. A fost printre putinii care nu au avut probleme in timpul regimului comunist. "Regimul politic din Romania nu a avut mila cu nimeni. Nici cu comunistii lor nu au avut mila. Au fost ingaduitori doar cu cei care le cantau in struna. Eu am avut sansa sa fiu autorul versurilor mele. Intr-un fel era bine, pentru ca uneori trebuia schimbate anumite cuvinte «tari», si eu puteam decide fara sa mai fie nevoie sa ajustez", spune Olarasu. "Inainte de a incepe sa scriu versurile la un cantec ma concentram la o anumita cenzura, imi luam masurile de prevedere pentru a nu ma pune in primejdie", explica el.

La vremuri de restriste se impune luarea unor atitudini noi. Asa se face ca azi Olarasu este autorul multor versuri cantate de trupe tinere.

2000 DE ANI

Tu esti lumina de luni / dupa-amiaza, / Tu esti fara doar si poate a mea, / Ingerul care ma vegheaza / Vinerea si sigur duminica. Tu ai dimineata pofta de joaca. / Imi pui poza ta in buzunar, / Si-apoi imi spui "nu-i nimic o sa-ti placa, / Am sa fiu cu tine iar si iar". Refren : Parca ar fi, parca n-ar fi, / Parca m-as indragosti. / Voi ramane cu tine / Inca 2000 de ani. Tu esti lumina de luni dupa-amiaza / Ma are in paza dragostea ta. / De-acum inainte ce mai conteaza / Fara doar si poate esti a mea. Dinu Olarasu textier si compozitor Marius Batu compozitor

VOCILE FEMININE ALE GENULUI Tatiana Stepa, Mihaela Popescu (superba voce, autoare a extraordinarului cantec "Zurgalaul", pe versurile lui Nicolae Labis), sensibila Nica Zaharia (autoare, printre altele, a "Colindului gutuii din geam"), fragila Mirela Atudorei (intruchiparea perfecta a "Anei lui Manole"), Magdalena Puscas (fosta componenta a talentatului grup "Ecoul", ramasa singura pe scena pentru ca Sorina Feier Bloj, colega ei de grup, se casatorise). "La inceput am cantat, cu Magda, cantecele de mare succes ale «Ecoului», pentru ca erau foarte cerute de public («Taina», «La o cana cu vin», «Ciresul»)", spune Tatiana Stepa. PARTAJ IN AMINTIRI Tatiana a simtit dorinta de a-si face propriile cantece, propriul repertoriu. "Primul cantec pe care l-am scris impreuna cu Magda Puscas (pe versurile lui Adrian Paunescu) a fost si cel care a dat numele grupului: «Partaj», in care chiar despre asta era vorba, si care chiar ni se intampla amandurora: treceam prin procese de divort si intrebarea care se punea in piesa era cum pot fi partajate amintirile, sentimentele, trairile: «Cum toate se-mpart pe din doua, Da-mi noapte si ia numai zi, Da-mi moartea si tu tine viata Partaj echitabil spre-a fi». Acesta a fost primul cantec. Al doilea, care mi-a fost, mie cel putin, cel mai drag s-a numit «Creion», pe versurile lui Alexandru Brad." INDRAGOSTITA DE VIATA SI CANT Albumele ce au urmat: "Antipartaj", "Desculti prin zapada", "Mi-e bine, mi-e jale" (versuri de Adrian Paunescu), "Ofranda" (George Stanca), "In fiecare zi ne batem joc" (Romulus Vulpescu), "Dac-ai sa pleci" (Elena Pana) si altele. "Toate cantecele noastre au fost cantece de dragoste si nimeni nu ne-a impus sa scriem altceva sau sa schimbam ceva in textele noastre. De altfel, cum ne-ar fi stat noua, doua fete tinere si, indraznesc sa spun, indragostite de tot ceea ce descopeream frumos in viata?" (Cristiana Mitroi)