Strasnicele strict-secrete

In perioada nationalizarii, Gheorghe Gaston Marin, unul dintre putinii ilegalisti cu inalta pregatire tehnica, era in functia de secretar general si ministru adjunct la Ministerul Economiei Nationale.

Cine citeste astazi memoriile scrise de oameni care au fost implicati politic remarca o particularitate comuna la cele produse de fosti decizionali si de opozanti ai acestora: concentrarea exclusiva asupra argumentelor pozitive ale actiunilor proprii.

MEMORII. Este omisa si din cartea lui Gheorghe Gaston Marin ("In serviciul lui Gheorghiu-Dej", Editura Evenimentul Romanesc, Bucuresti, 2000) orice referire la proprietarii pagubiti din 1948. Retinem insa din amintirile sale detaliile tehnice si justificarile politice ale nationalizarii. Masura care semnifica din perspectiva ideologica debutul "dictaturii proletariatului" s-a desfasurat in cateva etape care le-au imitat pe cele din Uniunea Sovietica. Fiecare etapa fusese aprobata de Moscova, iar aplicarea ei coordonata cu girul unor consilieri sovietici. Toate aceste pregatiri contau ca "strasnice secrete" de partid.

PRIMA ETAPA. Pentru "exterminarea burghezo-mosierimii" - punct important al programului ideologic comunist - exponentii ei au fost supusi mai intai procedurii de lichidare a resurselor lor financiare prin reforma monetara din 15 august 1947. "Operatiunea era complicata - relateaza Gaston Marin - deoarece Ministerul de Finante era in mana liberalilor si toate lucrarile de pregatire trebuiau efectuate la Ministerul Industriei si Comertului, in cel mai mare secret, de un grup de oameni de absoluta incredere si calificati, in masura sa stranga datele necesare fara sa starneasca nici cea mai mica banuiala. Am fost ajutati de un grup de specialisti sovietici condusi de Zlobin, adjunctul ministrului de Finante al URSS care impreuna cu expertii nostri au pus la punct si au efectuat intreaga operatie de mare anvergura".

Legea a fost publicata la data cand deja intrase in vigoare si prezentata ca un mare succes in eliminarea inflatiei. Leul vechi a fost schimbat in raport de 20.000 lei pentru un leu nou si numai in limita obtinerii de 150 lei noi.

ECONOMIA ETATIZATA. Obiectivul generic al noului regim a fost nationalizarea. In lumea noii puteri, Gaston Marin pare insa strain de ideologia comunista, afirmand ca de fapt, nationalizarea nu s-a facut din considerente politice ci pur economice. "Ea a devenit necesara, scrie in anul 2000 fostul tehnocrat comunist, pentru a curma reducerea si oprirea productiei, irosirea venitului national de catre proprietarii fondurilor fixe mai mult decat modeste de care dispunea tara si pentru a concentra cea mai mare parte a plusprodusului ca resursa principala a dezvoltarii, cu o structura orientata a economiei nationale".

Prin legi complementare etatizarii au fost nationalizate imobilele administrative si de locuit ale unor societati si proprietari, transformate in resedinte ale noilor institutii sau ale "nomenklaturii economico-administrative".

Miron Constantinescu, supranumit "copilul teribil al Partidului"

ENUMERARI SI PROCENTE. Din textele oficiale ca si din cele memorialistice lipsesc referirile la proprietari. "Prin efectul acestei legi - scrie fostul demnitar - au trecut in patrimoniul statului intreaga industrie siderurgica, peste 80% din industria metalurgica prelucratoare, centralele de energie electrica, toate bogatiile subsolului, industria petroliera, peste 80% din industria chimica, 80% din industria materialelor de constructie, aproape 80% din industria textila si a pielariei, aproape 85% din industria alimentara, toate mijloacele de transport fluvial si maritim si de transmisiune, care pana atunci nu apartineau statului, precum si cele mai importante societati bancare si de asigurari. Printr-o alta lege au fost nationalizate imobilele comerciale, administrative si de locuit apartinand unor societati sau unor proprietari a mai multor locuinte inchiriate".

OAMENI VECHI AI LUMII NOI. Ca sa produca, firmele nationalizate aveau nevoie de specialisti. De tehnocrati si economisti era nevoie si in centralele industriale nou infiintate pentru coordonarea si conducerea economiei etatizate. Cum partidul inca nu pregatise "cadre", au fost folositi vechii specialisti, desi in "sita" prin care erau "cernuti" acum oamenii, intelectualitatea intra in hulita categorie a "micului-burghez". "Trebuiau - isi aminteste Gaston Marin - recrutate si instruite multe sute de cadre: directori, ingineri-sefi si contabili care sa preia, in preziua proiectului de lege la parlament, conducerea uzinelor ce urmau sa fie nationalizate, sa vegheze ca nimic sa nu fie instrainat din patrimoniul intreprinderilor, sa confirme, eventual, cu unele schimbari personalul tehnic, administrativ si de maistri si, in sfarsit, sa asigure continuitatea procesului de productie si daca e posibil cresterea lui".

Au refuzat vechii specialisti sa lucreze "in folosul poporului"? "Merita sa fie subliniat - rememoreaza Gaston Marin - ca toate cadrele din intreprinderile nationalizate proveneau din vechile intreprinderi capitaliste si, afara de unele elemente - putine la numar - incapabile sau vadit rauvoitoare au justificat increderea ce li s-a acordat".

"NASTEREA" CSP. In 1949 s-a format, tot dupa model sovietic, primul Comitet de Stat al Planificarii, avandu-l ca presedinte pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar ca adjunct pe Miron Constantinescu. Cu aceasta ultima miscare economia intreaga se afla sub control de partid si condusa pe baza de plan unic.

In pregatirea nationalizarii, Gaston Marin a fost numit in 1945 secretar general pentru industria de stat "Sunt unii care cred ca o data cu nationalizarea s-a terminat cu dusmanul de clasa, ca acum s-a dus si ultima piedica in calea spre construirea socialismului. Miopia politica ii impiedica sa vada ca mai exista inca exploatatori la orase si la sate si ca acestia mai au la dispozitia lor posibilitati de a exploata pe oamenii muncii" Silviu Brucan - "Scanteia"

FORMULA OCCIDENTALA Gheorghe Gaston Marin (Grossman) s-a nascut la Padureni (Arad) in 1918. In contextul legislatiei antievreiesti, a plecat la studii in Franta. A absolvit studii de matematica si fizica la Sorbona, apoi studii politehnice la Grenoble, unde a lucrat si ca asistent universitar. In timpul razboiului a facut parte din rezistenta franceza. Din 1945 pana in 1985 a detinut insemnate functii de stat. Pe intreaga perioada a regimului a contat ca unul dintre expertii comunisti "format in Vest", cu prestigiu stiintific si politic bine exploatat in relatiile economice externe. "VIGILENTA DE CLASA TREBUIE INTARITA!" "Entuziasmul" nationalizarii a fost continuu intretinut de "organul central" al Partidului Muncitoresc Roman - "Scanteia". In articolul "Vigilenta de clasa trebuie intarita!", Silviu Brucan scria: "Actul revolutionar al nationalizarii intreprinderilor a inflacarat clasa muncitoare, i-a rascolit adanc dragostea de patrie, a legat-o si mai strans de partidul ei - conducatorul luptei pentru desfiintarea exploatarii omului de catre om. In sanul clasei muncitoare si al poporului muncitor creste navalnic hotararea de a izbi fara crutare pe dusmanul care se impotriveste mersului inainte al tarii noastre, incercand sa loveasca pe fata sau pe ascuns in cuceririle populare". MARINIMOSUL STALIN In aceeasi zi in care "Scanteia" publica decizia privind nationalizarea, apare si un alt anunt referitor la faptul ca Stalin a raspuns pozitiv solicitarii guvernului de la Bucuresti privind reducerea datoriei catre URSS cu 50%. La 4 iunie, in sedinta Cabinetului, Gheorghiu-Dej facuse propunerea de a se adresa guvernului de la Moscova cu rugamintea reducerii reparatiilor de razboi ale Romaniei. Raspunsul pozitiv al "Tatucului Stalin" este rapid exploatat propagandistic, Uniunea Sovietica fiind prezentata ca marea putere ce face gesturi de bunavointa.