Tavalug

Cativa ani in care Bucurestiul a fost intr-o continua lupta de supravietuire.

Defilarile care aveau loc pe Stadionul Republicii, ulterior demolat, adunau sute de oameni

Cativa ani in care Bucurestiul a fost intr-o continua lupta de supravietuire.

Arhitectii, cat si populatia orasului, nu au privit cu ochi buni noua gaselnita, pentru ca aceasta presupunea nu numai demolarea unui intreg spatiu locativ, dar si distrugerea a numeroase monumente, cu precadere biserici si manastiri. Din nefericire, geologii au fost cei care i-au oferit pe tava "conducatorului iubit" noul spatiu: zona Uranus-Izvor-Mihai Voda-Bateriilor-Cazarmii. Pana in 1984, Capitala s-a bucurat de o oarecare liniste in ceea ce priveste demolarile masive. Totusi avem cateva exemple demne de semnalat. Imediat dupa cutremur, in mai 1977, este demolata casa arhitectului Grigore Cerchez de langa restaurantul "Marul de Aur", la intersectia Caii Victoriei cu Strada Sevastopol. In octombrie 1978, sunt demolate zece case vechi de negustori, din secolele XVIII-XIX, de peste drum de biserica brancoveneasca Sf. Gheorghe Nou.

Biserica Enei a fost unul din primele monumente bucurestene care a cazut victima politicii de distrugere a patrimoniului cultural national.

CASE BOIERESTI. Incepand din 1984 va urma o perioada neagra de 4 ani, cand vor cadea prada tarnacopului, cartiere, cu monumente si case deosebite din punct de vedere arhitectural si ambiental. Primele afectate au fost strazile Apolodor, Sf. Apostoli, Vanatori, cat si perimetrul dintre strazile Cazarmii-Bateriilor si Sirenelor. Aici se aflau frumoase case cu o arhitectura specifica bucuresteana. Printre ele, o casa deosebita, pictata de Stefan Luchian si Constantin Artachino; tot aici se afla casa logofatului Stefan Nestor, din strada cu acelasi nume, una dintre putinele case tipice de boieri si targoveti de la mijlocul veacului al XIX-lea. Tot cursul anului 1984, furia cade asupra bisericii Cotroceni, ctitorie a domnitorului Serban Cantacuzino (1678-1688) si ridicata intre anii 1679-1681. Lacasul era inconjurat de case domnesti si a fost locul de popas a unor domnitori precum Serban Cantacuzino, Constantin Brancoveanu (1688-1714) si Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). A fost resedinta regelui Ferdinand si a Reginei Maria. Refacut in doua randuri, ansamblul a fost pastrat, dar biserica a fost demolata, pierzandu-se astfel una dintre comorile arhitecturale ce preced epoca brancoveneasca. Aceeasi soarta au avut-o si ruinele palatului de la Curtea Arsa, ca si intreg situl arheologic de aici, care se intindea din paleolitic si pana in zilele noastre. Aici fusese si prima Manufactura de arme, infiintata de Al. Ioan Cuza in 1863.

INSTITUTII. Anul 1985, la fel de sumbru ca si cel precedent. Dispar acum sute de case in zona cuprinsa de perimetrul Uranus-13 Septembrie si Izvor. Pe langa ele, si unele sedii ale unor institutii cu vechi rezonante istorice: Muzeul Militar Central (Str. Izvor 137), Tipografia armatei, Teatrul armatei, Institutul de Cultura Fizica, Institutul de Educatie Fizica si Sport, Stadionul Republicii (fostul ANEF) si cazarma fostului Regiment de Garda "Mihai Viteazul". Manastirea Antim, construita de mitropolitul si eruditul carturar Antim Ivireanul, una dintre cele mai reprezentative ale Capitalei, a scapat, dar nu acelasi lucru s-a intamplat si cu cladirile ansamblului manastiresc; cuhnia este demolata, iar unele chilii si cladiri, printre care si casa ce adapostea sfantul Sinod, sunt mutate sau sufera numeroase transformari. Spitalul Brancovenesc, asezamintele de acolo, sunt si ele demolate in mai-iunie 1985.

Pentru a se construi noul bulevard Victoria Socialismului, au cazut prada demolarii numeroase strazi si cartiere. Masive demolari se fac pe strazile Cauzasi, Nerva Traian, Vacaresti, Calea Dudesti, Calea Vitan, Tudor Sperantia, Calea Calarasi si Popa Nan.

Monumentele Bucurestiului au cazut prada dictatorului

CONTINUA SERIA. Anul 1986. In iunie este demolata biserica Olteni, urmata de biserica Sf. Spiridon Vechi si localul Operetei din Piata Natiunilor Unite. Biserica Sf. Gheorghe Nou-Capra de pe Soseaua Pantelimon este si ea deplasata catre un loc ferit vederii. Sunt daramate biserica Sf. Treime din Calea Dudesti si biserica Bradu Staicu din Str. Bradului. In 1987 este translata biserica "Cuibu cu Barza" la circa 13 metri in spatele noilor blocuri. Aceasta biserica nu se putea arata pe viitoarea artera unde urmau sa aiba loc defilarile traditionale de 23 august.

Manastirea Vacaresti era sortita demolarii inca din 2 decembrie 1984, dar lucrurile au trenat pana in preajma Craciunului din 1986. Lista distrugerilor ar putea continua la nesfarsit. Amintim alte edificii care au disparut din Capitala: Hala Unirii, Sinagoga de rit Sefard, Institutul medico-legal "Dr. Mina Minovici", bisericile Sf. Nicolae Sarbi si Sf. Nicolae Jitnita, Hanul Galben etc.

S-AU DARAMAT SI CARTIERE Masive demolari s-au facut si pentru amenajarea Lacului Morii, la intrarea Dambovitei in Bucuresti. Cu aceasta ocazie s-au demolat 382 de case din cartierul Crangasi, la care se adauga si stramutarea cimitirului ortodox. In zona Sebastian, pentru a face loc noului cartier de locuinte, s-au demolat case de pe zeci de strazi. Aici locul semana cu un peisaj lunar, la care se adaugau zeci de cadavre de caini. Hingherii nu mai puteau face fata, asa ca s-a trecut la otravirea cainilor. Si nu intamplator am mostenit de la masivele demolari zeci de mii de caini vagabonzi. LACRIMILE NU AU SALVAT-O Si s-au spart capete printre "neaveniti"; cei meniti sa supravegheze ca totul merge ca pe roate, iar noi, intrusii, nu aveam si alte pareri sau opinii. In ziua de 19 iunie 1987 am asistat la una din scenele cele mai dureroase. Mii de oameni au inconjurat biserica, purtand lumanari aprinse si avand ochii in lacrimi. Erau in majoritate cei din cartier, a caror viata era legata de acest sfant lacas si pe care-l adorau din toata inima. Iar cordoanele de securisti si militieni se opuneau ca multimea sa nu patrunda in perimetrul, care nu era al lor, ci al celor iubiti de Dumnezeu. CEL DE-AL PATRULEA AN DE CRIME IMPOTRIVA ORASULUI In cel de-al patrulea an de demolari, 1987, cade prada poate una dintre cele mai frumoase si indragite biserici din Bucuresti: biserica Sf. Vineri, zisa si Sf. Vineri-Herasca, ctitorie a lui Agi Nita, de la mijlocul veacului XVII-lea. Timp de cateva zile, impreuna cu alti colegi, am fost delegat de Muzeul de Istorie si Arta al Municipiului Bucuresti, pentru a salva o serie de pietre funerare, pisania bisericii si osemintele din cadrul bisericii, ce ulterior au fost transferate la biserica din Heresti. Am asistat la scene greu de descris si parca Dumnezeu nu voia sa-si piarda acest sfant lacas de cult. Dupa ce icoanele din biserica si de pe catapeteasma au fost stranse prin grija parintelui-paroh si duse la manastirea Cernica, a inceput adevarata drama. Demolatorii, atent supravegheati de "civili", au inceput sa traga de amvon si structura catapetesmei. Poate pronia cereasca asa dorea: sa nu cedeze aceste minunate daruri arhitecturale, bisericesti in fata profonatorilor. A durat foarte mult timp pana s-a reusit acest lucru, mai mult, s-au intamplat si accidente printre "civili" care roiau printre noi si constructori chemati pentru altceva: sa demoleze.