Ultimul drum al lui Tudor

14 Aug 2006 • 00:00

COMPLOT

Tudor Vladimirescu, conducatorul miscarii revolutionare de la 1821 impotriva domniilor fanariote, a fost tradat de unii dintre capitanii sai, sub influenta lui Ipsilanti.

Prof. Ionel Zanescu

Ridicarea la lupta a romanilor a coincis cu prezenta pe teritoriul nostru a unei alte miscari, si anume Eteria, condusa de Alexandru Ipsilanti, care urma sa duca, in final, la eliberarea Greciei de sub jugul turcesc. Din nefericire, cele doua miscari nu se vor intelege intre ele; mai mult, Tudor Vladimirescu este tradat de o parte dintre capitanii sai care-i doreau moartea, fiind influentati, in mare masura, de conducatorul eterist.

Din relatarile lui Chiriac Popescu si C. Izvoranu reiese faptul ca in tot timpul marsului spre Manastirea Cozia, Tudor s-a preocupat de pregatirea militara a pandurilor si a luat masuri de lupta atat impotriva turcilor, cat si impotriva eteristilor. Drumul cel mai scurt spre Oltenia era "drumul postei", care trecea prin Serbanesti si Slatina, pe care Tudor venise la Bucuresti. In loc de a lua acest drum amenintat de turci, Tudor s-a indreptat prin Gaesti spre Pitesti, unde era corpul de armata al capitanilor Iordache si Farmache.

Cand a aflat "ca Tudor are de gand sa treaca prin Pitesti in cele cinci judete", Ipsilanti a ordonat lui Iordache "sa fie foarte atent si daca este cu putinta sa puna mana pe el". Spre a-si atinge scopul, Olimpiotul a cautat sa-l opreasca insa cu orice chip pe Tudor la Golesti si sa reia legaturile cu el: "Alergand la viclenie - dupa expresia lui Cioranu - Iordache s-a induplecat la toate cum a cerut Tudor". Incontestabil, complotul eteristilor fusese urzit inainte de retragerea Adunarii norodului din Bucuresti, de vreme ce Fleischhackl a raportat lui Metternich ca Vladimirescu, aflat la Cotroceni, va fi probabil "sacrificat de partidul lui Ipsilanti", care vrea sa stapaneasca Valahia.

NECRUTATOR. Pretextul arestarii lui Tudor l-a constituit executarea unor panduri pentru jafuri. Tudor s-a aratat necrutator cu manifestarile de indisciplina din randurile ostirii si, dupa spusele lui Cioranu, intre Bucuresti si Golesti au fost omorati douazeci si patru de panduri pentru diferite furtisaguri. Inainte de a ajunge la Golesti, la Carcinof, Tudor a cerut capitanilor ostirii sale sa-i dea fagaduiala ceruta, afara de patru, si anume: Ioan Oarca, Ghita Cutuiu, Iene Ienescu si Ioan Urdareanu. Acestia din urma au raspuns ca Tudor n-are nevoie de inscrisul lor, de vreme ce ii omoara in toate clipele fara de nici un inscris.

La aceasta, "Tudor a tacut si, pornind de acolo, s-a apropiat de satul Golesti", unde s-a razbunat. Primii doi, stiind ce-i asteapta, au reusit sa se ascunda, ceilalti doi, Urdareanu si Ienescu, au scapat datorita rugamintilor comandantului artileriei Cacaleteanu si ale aghiotantului lui Tudor, Cioranu.

C. Izvoranu noteaza ca, dupa moartea lui Urdareanu, "se stransesera polcovnicii si capitanii la Hagi Prodan si-i spusesera ca nu mai primesc pe Tudor de comandor al lor". Iar Macedonski, sosit si el intre timp in tabara, va fi mesagerul catre Iordache despre cele petrecute.

Citește pe Antena3.ro

Ucraina a atacat pentru prima oară Rusia cu rachete ATACMS. Reacția Moscovei

Ipsilanti, seful Eteriei si adversarul lui Tudor

ARESTAREA. "A doua zi, 21 mai - spune Fotino - luand Olimpie 30 de calareti alesi, impreuna cu alti 200 de calareti de rand, le ordona sa-l urmeze impartiti in grupe departe una de alta, ca la o distanta de un sfert de ora, si aceasta, ca sa nu soseasca cu multa lume deodata si sa destepte banuieli din partea lui Tudor." Are loc astfel a doua intrevedere intre Tudor si Iordache - dupa ce prima se terminase cu imbratisari si juraminte de credinta din partea lui Iordache - , ultimul aducandu-i grave acuzatii de tradare. Avand si consensul capitanilor, Tudor este dezarmat si luat de Iordache spre Pitesti. Astfel, Tudor a putut fi infrant de eteristi, la Golesti, fara lupta, pe calea vicleniei, complotului si tradarii. Insasi cronica atribuita lui Ducas reflecta aceasta stare de lucruri: "Bunul si vrednicul capitan Iordache" a stiut cum sa procedeze, caci, "cu razboi, niciodata intreg corpul lui Ipsilanti n-ar fi putut sa invinga si sa reduca la tacere pe Tudor".

RECONSTITUIREA. Sa incercam sa refacem ultimul drum al lui Tudor Vladimirescu. Urcat intr-o caruta de posta, cu aghiotantul lui Ipsilanti, urmat de alti trei cu cate doi arnauti si cu o escorta de mavrofori, calare, grupul se indrepta spre Leordeni. Ajunsi aici, in dreptul vailor de acolo, le-a iesit in cale Orfano cu 300 de arnauti, prilej cu care Tudor este pus in fiare. La Gradistea, cam la un sfert de ora de Campulung, Tudor este intampinat de 30 de flacai ai orasului din breasla, macelari si brutari. Sosirea la Campulung s-a facut catre seara, convoiul tragand la casa bogasierului Constantin Chiliosi, in apropiere de casa boierului Urianu, unde era gazduit Nicolae Ipsilanti. Inainte ca Tudor sa fie prezentat lui Ipsilanti, la bariera Targovistei fu suit pe un cal taranesc, cu scari din lemn, avand picioarele legate pe sub burta calului.

VERSIUNI. Exista mai multe variante cu privire la asasinarea lui Tudor. Mihai Cioranu, aghiotant al lui Tudor, il zareste ultima data pe acesta la Pitesti, in casa boierului Iancu Mavrodol, cu aceasta ocazie el surprinde o discutie intre Tudor Ghencea si Iordache, relatata de el astfel: Tudor: "Vreti sa ma omorati? Eu nu ma tem de moarte. Am infruntat moartea in mai multe randuri. Mai inainte de a ridica steagul spre a cere drepturile patriei mele m-am imbracat in camasa mortii. Turcii sunt in tara, dar nu sunteti in stare, si nu veti fi niciodata a va bate cu dansii cu isprava..., voi, oameni fara capatai si straini cu totul de aceasta tara".

Panduri trecand Oltul

SUPLICIUL. Cioranu marturiseste ca Tudor ar fi fost incredintat unui tribunal de boieri, ce se ziceau pamanteni, ca Geartol, spre a fi judecat si osandit. Torturat de aghiotantii lui Ipsilanti, Lasani si Scufi - ultimul fiind cel care a fugit cu banii casei Eteriei grecesti - Tudor va fi ucis in taina de Caravia, pe malul iazului ce curge pe langa oras, iar cadavrul aruncat intr-un put de langa gradina lui Geartol. Ioan Darzeanu relateaza ca Tudor ar fi fost incredintat unei grupe de arnauti care l-au dus noaptea pe malul Ialomitei, unde, cercetat cu salbaticie pentru averile pe care le-ar poseda, a fost lovit cu sabiile si aruncat in apa Ialomitei. Maxime Rayband, convins de existenta mai multor versiuni asupra mortii, spune ca Tudor nu a fost predat unui consiliu de razboi, ci "sabiei catorva ofiteri, care l-au masacrat las". Uciderea lui Tudor a fost incredintata secretarului lui Ipsilanti (Lasanis sau Scufos) si la doi aghiotanti ai sai (probabil Orfonos si Cavaleropulos ori Garnovschi), care l-au luat din mainile lui Caravaia si l-au dus afara din oras pana in fata unei gropi sapate curand. Moartea prin strapungere cu sabia a survenit lent, ceea ce dovedeste stangacia asasinilor. Ilie Fotino da cu totul alta versiune asupra judecarii si mortii lui Tudor. Vladimirescu a fost condamnat la moarte de consiliul de razboi al eteristilor, conform articolelor 3,7 si 8 din codul penal ostasesc. La inceput, Ipsilanti, "voind sa arate marinimie", a oprit executia. Dar, sub influenta lui Iordache, care ii arata o scrisoare gasita in camera lui Tudor, Ipsilanti ordona lui Gherasim Orfano sa-l omoare in secret. Tudor ar fi fost chemat la un ospat la Mitropolie, iar dupa aceea omorat. Executia a avut loc dupa miezul noptii, afara din Targoviste, in dosul Mitropoliei, unde fusesera trimisi mai dinainte doi ostasi, care sapau o groapa intr-un sant. Fata de celelalte versiuni, Tudor ar fi fost ucis prin decapitare de un anume Nicolae Parga, dupa care corpul lui fu aruncat in groapa deja pregatita. Si, in fine, o ultima versiune, cea a lui Liprandri, care arata ca dupa doua zile de torturi - conduse de sceleratul Caravia - Tudor ar fi fost impuscat cu un pistol, apoi ciopartit cu sabiile, iar trupul sau decapitat ar fi fost aruncat in Ialomita.

La aflarea vestii uciderii lui Tudor, este semnificativ gestul episcopului Ilarion si al preotului Ilie, buni sfetnici ai lui Tudor. La 13 mai 1821, o delegatie condusa de Ilarion pleca la Laybach (Liubliana) pentru a prezenta Congresului Sfintei Aliante un memoriu scris despre doleantele romanilor munteni. Misiunea s-a dovedit de doua ori tardiva: mai intai pentru ca Congresul de la Laybach isi incheiase lucrarile la 12 mai, rezolutia sa fiind aceea de dezavuare a ambelor miscari, apoi, pentru faptul ca in interior evenimentele se precipitasera, Tudor fiind nevoit sa paraseasca Bucurestii. Ilarion se afla la Brasov cand a aflat despre miselescul complot. A plecat peste Carpati, poate nu pe cel mai scurt drum, ci pe cel mai putin supravegheat de eteristi, avand ca tinta Targovistea. Sosind aici, a dat veste unui incercat prieten si partas al revolutiei, preotul Ilie de la Manastirea Butoiul, (Dambovita), si impreuna au mers sa scotoceasca imprejurimile, fantanile, gropile cu apa, albiile de rau pentru a afla trupul celui pe nedrept osandit si a-i face crestineasca ingropaciune.

"Daca stirea mortii lui Tudor a putut multumi pe greci si pe doi sau trei capitani de panduri, romanii s-au simtit loviti in afectiunile, in sperantele si in demnitatea lor. Pandurii adorau pe seful lor si romanii toti il numeau domnul Tudor si-l considerau ca pe adevaratul domn al Tarii Romanesti"
Ion Ghica

"Principalii lui ofiteri, Dimitrie Macedonski, Hagi Prodan si mai multi capitani de panduri faceau parte din complot, dar pana atunci n-au putut sa dea lovitura, deoarece Vladimirescu era deosebit de vigilent si pedepsise cu moartea, in mod sumar, pe unii dintre partizanii a caror credinta o suspecta"
Thomas Gordon

ARMATA SI PROVIZIILE LUI TUDOR

Arnaut

Plecarea de la Manastirea Cotroceni s-a facut - dupa spusele lui Cioranu - "cu 6.000 de panduri, dintre care 4.500 pedestrime, 1.500 calarime, cu artilerie de sase tunuri si cu multime de care mocanesti incarcate cu provizie, si urmat si de 2.500 de arnauti", cifra bineinteles exagerata. Ostirea luase cu sine "toata munitia si trebuincioasele lucruri ale razboiului". Pe langa carele cu munitii, erau "si trei care mari cu sape si tarnacoape, topoare, tesle si lopeti de fier", incat, la nevoie, "indata se facea sant pe camp la o pozitie cuviincioasa de razboi".

ETERISTII, NEMULTUMITI DE SEFUL PANDURILOR

Sefii eteristi se straduiau de multa vreme sa-l inlature pe Tudor. Inca de la inceputul revolutiei din Tara Romaneasca ei erau nemultumiti de comandantul pandurilor, nereusind sa-l puna sub ascultarea lor. Au incercat mai intai sa-i ingradeasca actiunea, prin Macedonski si Hagi Prodan. Au urmarit apoi sa-i ademeneasca ostirea si nu o data s-au gandit sa-l suprime. Inainte de venirea Adunarii norodului in Bucuresti, Iordache si Farmache constituiau deja "o partida gonitoare a lui Tudor", relateaza Chiriac Popescu. Disensiunea se datora faptului ca la Tantareni, Iordache a intampinat din partea lui Tudor "o neta impotrivire", potrivit relatarii lui Liprandri, cu privire la ideea unirii pandurilor cu eteristii. Pentru moment, conflictul s-a putut aplana, "siretul Iordache" acceptand, in aparenta, pozitia lui Tudor, dar luand masuri de intarire a supravegherii acestuia. Executia de la Otetelis, pentru acte pradalnice a doi capitani de arnauti, Iova si Ienciu, oameni de incredere ai lui Iordache, unul dintre ei fiindu-i nepot, a sporit si mai mult ura Olimpiotului impotriva lui Tudor.

REZISTENTA ARNAUTILOR

Ipsilanti voia sa fie stapan peste regiunea muntoasa a tarii si nu admitea ca Tudor sa-si stabileasca baza de operatiuni la Cozia si la celelalte manastiri din muntii Olteniei, care intre timp fusesera acaparate prin viclenie de eteristi. La Gaiesti, Tudor afla ca Nicolae Ipsilanti, impreuna cu capitanii Iordache, Ghencea, deli-basa Mihali, Farmache si cu o multime de arnauti i-au taiat drumul la Golesti si-i opresc trecerea spre Pitesti. Faptul se va petrece la 18 mai, si este confirmat printr-o scrisoare a lui Iordache care-l avertiza ca, daca va inainta spre Pitesti, se va izbi de rezistenta arnautilor sai.

"Si cu durere de inima am auzit si am plans cand l-au vandut pe Tudor doi capitani de-ai sai de l-au taiat noaptea. Si am mers cu parintele Ilarion la manastire de am facut slujba pentru odihna sufletului. Si plangea lumea si parintele Ilarion se batea cu pumnii in piept si da crucea la norod sa se inchine. Si multa jale era pe noi toti"
din cronica preotului Ilie

"Astfel a pierit, parasit de ai sai, macelarit de niste mizerabili asasini, ultimul roman care a stiut sa ia armele pentru cauza nationala. Moartea lui este o pata si pentru boierii care l-au nesocotit, si pentru fanariotii care l-au macelarit. Acestia, omorandu-l, erau cel putin pe linia traditiilor lor de crime si de lasitati; pe cand ceilalti tradau, prin slabiciunea lor, drepturile tarii si speranta unei regenerari"
Elias Regnault