Un trai de azi pe maine

Desi putin numerosi printre emigrantii romani la Paris, cersetorii si cantaretii ambulanti sunt "reprezentativi".

Desi putin numerosi printre emigrantii romani la Paris, cersetorii si cantaretii ambulanti sunt "reprezentativi".

Oricat de greu ne-ar veni in tara sa credem, occidentalii sunt putin preocupati de Romania si mai ales putin cunoscatori ai valorilor si personalitatilor romanesti. La Paris, ca si la Tokyo sau New York, Nadia Comaneci si Ceausescu sunt romanii reprezentativi ca nume. In reprezentarea pariziana, romanii sunt cel mai adesea vazuti ca si cersetori de strada, prostituate minore capabile sa seduca francezul de "lume buna" sau copii care par abandonati in voia sortii. Ca sa-i gasesti pe acestia insa e foarte greu.

MASURI ANTITERORISTE. Dupa ce retelele teroriste si-au mutat tintele din Statele Unite si Israel spre Europa, autoritatile franceze au luat masuri drastice de securitate. Astfel ca Parisul a fost "curatat" de cei care-si castigau existenta apeland la mila publica pe strazile marilor oarase. Noul ministru de Interne, Nicolas Sarkozy, a declarat razboi vagabondajului prin Paris, astfel ca in prezent cu greu mai gasesti cantareti ambulanti sau cersetori romani prin locurile publice ale metropolei pariziene.

Desi locuiesc sub un pod feroviar, rromilor din Saint-Denis nu le lipseste nimic din binefacerile societatii moderne: telefon mobil, antena parabolica etc.

MARGINALITATE. Aceasta categorie de emigranti romani la Paris este foarte cunoscuta de francezi, deoarece isi expun marginalitatea pe strada. Ei nu au ajuns doar in atentia francezului de rand, ci si a organizatiilor de asistenta sociala. In Franta exista numeroase asociatii si fundatii anonime alcatuite pe baza de voluntariat care militeaza pentru drepturile emigrantilor. In general, membrii acestora sunt cetateni francezi si se ingrijesc de situatia celor aflati in dificultate in relatiile cu municipalitatea, politia etc. Cheia acestui sistem este discretia. Membrii comitetelor nu isi desfasoara activitatea din vreun interes personal si ii protejeaza pe emigranti de intrusii in existenta lor. Comitetele au retineri si fata de presa, deoarece uneori apar articole in tuse excesiv negative la adresa emigrantilor.

GREU DE GASIT. Cu toate ca emigrantii romani care nu au locuri stabile de munca nu mai apar la tot pasul prin Paris, totusi i-am gasit. Am urmat indicatiile unor parizieni care i-au vazut si au auzit relativ de o comunitate de rromi. Intr-un supermarket din cartierul marginas al Parisului, Saint-Denis, aflam ca exista in zona o cunoscuta tabara de rulote. O doamna ne indica amplasamentul intr-un loc destul de indepartat de oras, undeva in spatele Stadionului Stade de France, sub un pod de linie ferata.

La 23 de ani, Irina si-a trait mai mult de jumatate din viata pe meleaguri franceze

PROPRIETAR DE SATRA. La locul indicat il gasim pe "seful tiganilor". In versiune pariziana, satra e un grup de rulote sub un pod feroviar. Doua femei spala rufe intr-un canal al Senei. Le spunem "Buna ziua!" in romaneste si ne raspund la fel. Insa, spre surprinderea noastra, aflam ca femeile vin din Bulgaria, de langa Ruse. Stiau limba deoarece acasa au legaturi cu rromii de pe malul romanesc al Dunarii. Nu se feresc sa vorbeasca si ne spun ca locuiesc acolo de aproape un an, intr-o rulota pe care au cumparat-o cu 500 de euro de la un anume Mario. El este proprietarul caravanei, originar din Romania. Una dintre femei ne indruma spre rulota lui Mario. Rudele acestuia ne intampina fara retineri. O mama cu patru fiice stateau la o cafea. Invitati la sueta lor, contemplam peisajul. Intre doua rulote - o masa, o canapea si cateva scaune de lemn. Alaturi un aragaz cu butelie. Interlocutoarele ne-au spus ca erau din zona Aradului si ca locuiesc la Paris de vreun an. Caravana au cumparat-o de la rromii francezi (gittanes).

Irina, una dintre fete, ne-a invitat in rulota sa, de ale carei utilitati e foarte multumita. Are un pat, o canapea, sifonier, televizor, video, CD-player. La varsta sa se considera pe jumatate frantuzoaica. A venit in 1992, pe cand avea 13 ani. Locuieste in rulota cu prietenul. Traiesc amandoi din banii pe care Irina ii castiga muncind la diverse asociatii pentru drepturile emigrantilor, cum ar fi M...decins du Monde (Doctorii Lumii) sau Espoir CFDJ. Discutia n-a durat mult, deoarece Irinei i s-a facut de afara un semn, moment in care s-a scuzat ca trebuia sa plece la lucru. Spre surprinderea noastra, un barbat cu care vorbisem in timp ce cautam caravana tocmai sosise in satra pentru a-i anunta ca sunt cautati. Acesta facea parte dintr-o asociatie care se ingrijea de soarta emigrantilor. Sistemul protectiei confidentialitatii functiona perfect, iar noi am fost privati de orice informatii suplimentare. Mario, bulibasa, nu a fost de gasit. Ni s-a spus ca dormea, deoarece toata noaptea se uitase la televizor.

LAUTAR LA PARIS. Alt spatiu in care romanii se fac remarcati la Paris este metroul. Prin traditie, acest spatiu subteran parizian ramane un loc in care muzicantii amatori isi castiga traiul sau pot sa-si promoveze discurile. Insa dupa seria de atentate din Europa, "regimul" s-a mai inasprit, iar artistii de metrou nu se mai pot desfasura in voie.

Primaria Parisului acorda contra cost permise de muzicant in metrou. Iar cei care nu au astfel de permise pot fi amendati si, in cazul emigrantilor, evacuati. Acum abia daca mai gasesti cate un cantaret amator roman in metrou.

Printre putinii muzicanti care au mai ramas in metrou am intalnit intr-o dimineata un acordeonist care vorbea romaneste. S-a aratat chiar bucuros sa ne povesteasca viata lui in Paris. Vasluianul Mircea Cisman era de o luna in capitala franceza si a ramas uimit cum i-au disparut colegii de breasla. Se lauda cu mandrie cum ca ar fi "singurul lautar" din metrou.

In medie, dupa ce-si plateste chiria si ia masa la un prieten al lui, ramane cam cu 20-25 euro pe zi. "Muncesc pentru cei trei copii de acasa, ca din agricultura vai de capul meu", se plange el. Ne-am despartit de el pe ritmurile "Dunarii albastre" cu care-i incanta pe calatorii parizieni.

"FAC PENTRU COPIII MEI...". Unii emigranti romani la Paris incearca sa-si castige existenta prin metode inventate in Romania. Intr-un bistro al metropolei am intalnit intr-o zi un vanzator ambulant de suveniruri, care atasa obiectelor de vanzare un biletel prin care solicita ajutor pentru familia sa, deoarece era inundat. Intrand in vorba cu el ne-a spus ca cersea pentru cei trei copii ai lui. S-a recomandat Florin din Curtici. Ne-a aratat si fotografii cu cei trei copii. Desi traia la marginea societatii, spunea ca este multumit de cat castiga si ca nu s-ar intoarce in ruptul capului in tara. De fapt, cam asa gandesc emigrantii romani care traiesc la Paris.

MANELE PE PIATA PARISULUI Uneori prin metroul parizian gasesti cate un muzicant ambulant pe care imediat il poti identifica ca provenind din Romania. Cei care au "cariera" in capitala franceza s-au modernizat, inventand statii de amplificare ambulante pe care le plimba pe cate un carucior de bagaje. Printre cei mai interesanti am intalnit un manelist care-si incerca norocul si pe piata franceza, dupa succesul genului in Romania. Intrebat daca s-a imbogatit din "cariera" la Paris, nu s-a aratat foarte incantat: "A... castig vreo 300-400 de euro pe luna. Nu mai merge ca altadata". EMIGRANTI SI IMIGRANTI In spaTiul francez "Timp indelungat, Ambasada Romaniei la Paris a avut o reactie ciudata. Cand pomeneai de emigranti, era ca si cum vorbeai de o boala rusinoasa. A fost o greseala, pentru ca Franta este o tara umanista. Mi se pare ca diplomatii romani de la Paris se purtau ca si cand inca n-ar fi inteles mecanismul de functionare al societatii franceze. Daca luau contactul cu asociatiile care se ocupau de emigranti, ar fi avut multa presa de partea ambasadei, de partea Romaniei. Mai ales pentru rromi. Asa au avut parte de o presa proasta, au aparut zeci de articole defavorabile Romaniei. Nu exista niciodata un actor institutional de partea romanilor la toate reuniunile unde mergeam. Ambasadele tarilor care au traditie de emigratie au deja structuri create prin care se ingrijesc de soarta cetatenilor lor. Uneori, Biserica suplineste rolul ambasadei, asa cum se intampla in cazul polonezilor. Nici acestia nu frecventeaza in mod special Ambasada Poloniei. Dar nu au avut problemele pe care le-a avut Romania". (Dana Diminescu, sociolog) IMPOTRIVA IMIGRARII In ultima perioada, autoritatile franceze sunt din ce in ce mai preocupate de problema imigrantilor ilegali. La sfarsitul lunii iulie 2005, ministrul francez de Interne, Nicolas Sarkozy, a infiintat un comitet interministerial destinat combaterii fenomenului imigratiei. Guvernul are in vedere modificarea "Codului Civil" in vederea limitarii dreptului la cetatenie pentru imigrantii care se casatoresc cu cetateni francezi in afara teritoriului Frantei. Autoritatile se vor concentra asupra combaterii "falsei solicitari de azil", cea mai simpla cale de insertie in societatea franceza, in anii ’90, si "specialitate" a romanilor.