Un vis amanat

Limitarea accesului la marea literatura americana a intarziat evolutia literaturii si mentalitatii romanesti.

Trei oameni importanti de litere romani fac o scurta radiografie a visului american sublimat in literatura si cum acesta a devenit imposibil de atins din cauza cenzurii.

NICOLAE MANOLESCU. "Selectia cartilor traduse si tiparite s-a facut dupa anumite criterii, cum ar fi epoca de care tinea cartea. De exemplu, poetul Walt Withman a fost tradus din primul moment, chiar daca nu in editii complete. In limbajul epocii, erau preferati progresistii, cum ar fi Hemingway, pe la inceputul anilor ’50, sau Faulkner, cu un deceniu mai tarziu. Autorii contemporani americani, adica anii ’60-’70, treceau mai greu de filtrele sistemului. Abia generatia anilor ’80 se poate numi prima generatie a literaturii romane la care influenta exterioara nu mai e franceza, germana, ci americana. Cartarescu si compania sunt cei care i-au citit si chiar tradus pe marii poeti americani ai anilor ’60-’70. Daca exista cu adevarat postmodernism la noi, acesta se datoreaza schimbarii de paradigma survenita prin literatura americana. Cu toate acestea, nu a existat la noi, cu adevarat, influenta scolii americane. Ca dovada, Nichita si toata generatia anilor ’60 s-au indreptat, din nou, catre modernismul interbelic de tip francez. Marele public nu avea nici atat acces la marii scriitori americani."

DAN C. MIHAILESCU. "Din perspectiva marii naratiuni, romanii au stat intotdeauna sub fascinatia rusilor, francezilor si mai putin a britanicilor. Americanii au castigat tarziu, putin si pe alese. Generatia lui Paul Georgescu si Eugen Barbu citea cu nesat John Dos Passos si Th. Dreiser ori traducea Faulkner, in vreme ce beizadelele se delectau cu Hemingway. Apoi, la dezghetul dinspre anii ’70, cand scenele gemeau de Tenessee Williams si Edward Albee, faceau teze de licenta pe Sexus-Plexus-Nexus-ul lui Henry Miller, pentru ca generatia lui Mircea Cartarescu avea sa treaca total si frontal in transatlanticul angloamerican, unde Thomas Pynchon, John Barth, Ph. Roth, Barthelme, Vonnegut au insemnat la fel de mult precum Conditia umana, Calea regala, Ciuma si Strainul la timpul lor. Cine renaste spectaculos astazi, ca si la finele anilor ’70, este Salinger, cu veghea lui in lanul de secara, care-i fericeste si acum, ca si-n epoca lui James Dean, pe junii rebeli fara cauza."

STEFAN AGOPIAN. "Se traduceau in special autorii agreati de sistem, precum Hemingway, Dos Passos sau Faulkner. Dupa ’65, deschiderea legaturilor politice si economice cu SUA, faptul ca am primit «clauza natiunii celei mai favorizate» si indepartate de URSS au determinat si in plan cultural o deschidere mai mare. Daca nu erau carti care atingeau probleme politice grave, de tip James Bond, spionajul contra lagarului comunist, carti politiste, carti despre sex, nu erau probleme. Literatura de avangarda care vorbea despre droguri, miscarea hippie, a aparut foarte tarziu la noi si foarte putin. Dupa ’80 a urmat iar o perioada de inchidere fata de literatura americana. Dar Poe sau Steinbeck erau la mare cautare. Literatura americana se vindea bine. Intr-un fel, aceste carti erau si un surogat pentru lipsa accesului la calatorie. Oricum, politica de traduceri in Romania era mult mai deschisa comparativ cu alte tari din blocul comunist si in special cu URSS."

"Generatia lui Paul Georgescu si Eugen Barbu citea cu nesat John Dos Passos si Th. Dreiser ori traducea Faulkner, in vreme ce beizadelele se delectau cu Hemingway" Dan C. Mihailescu critic literar

Biblioteca Americana, la 1972 BIBLIOTECA AMERICANA Prin acordul din 3 august 1969, semnat cu ocazia vizitei presedintelui Nixon la Bucuresti, se puneau bazele unei legaturi culturale cu Statele Unite ale Americii: Biblioteca Americana de la Bucuresti. Biblioteca Americana a fost deschisa insa abia in 1972. Monica Dragan, reprezentantul institutiei, reda evolutia si insemnatatea acesteia: "Aveam o cladire imensa si cu acces public. La inceputul anilor ’80, biblioteca inregistra peste 10.000 de tituluri de carti, toate in limba engleza, cu cate trei sau patru copii la fiecare titlu. Titulatura ei se schimba prima data in 1992 si devine Centrul Cultural American. In 1995, prin decizia unui politician, am devenit Centrul de Referinte American (CRA). Se spunea ca se cheltuiesc prea multi bani pentru aceasta actiune si, ca urmare, nu numai ca am limitat accesul, dar ne-am si mutat din sediul pe care il aveam la Piata Rosseti, in incinta Ambasadei SUA la Bucuresti. Cum publicul trebuia sa existe, iar noi trebuia sa existam pentru el, am decis sa lasam totusi o portita deschisa pentru cei care sunt interesati de ceea ce ofera Biblioteca. IMAGINE SI VALORI. Foarte multi studenti ne-au intrebat care este scopul acestui Centru. Ei bine, Biblioteca promoveaza imaginea Statelor Unite peste hotare. Prezinta si promoveaza imaginea si valorile culturale ale Americii. Tocmai de aceea, cartile din patrimoniul Bibliotecii prezinta in special guvernul american, presedintele Americii, democratia SUA, afaceri, politica etc. Mai mult, biblioteca vrea sa informeze despre societatea americana, despre turism si despre educatie. Centrul de Referinte American se adreseaza tuturor celor interesati de informatii cu privire la Statele Unite ale Americii. Clientela noastra este formata, in mare parte, din elevi si studenti care au proiecte de facut, referitoare la geografia SUA, istoria americanilor etc. Va intrebati probabil cum afla de noi. Avem o serie de programe. Profesorii de limba engleza fac cunoscuta Biblioteca in incinta scolilor, facultatilor si a tuturor institutiilor de invatamant. Comunicam foarte des, atat cu cadrele didactice, cat si cu elevii si studentii, prin intermediul serviciului de E-mail. (Anca Alexe, Oana Vataselu)