Jurnalul National: In subtitlul cartii dvs. se regaseste expresia "prezenta simbolica a SUA". La ce se refera ea?

Bogdan Barbu: Dupa al doilea razboi mondial, prezenta americana in Europa Occidentala a fost directa, masiva, tangibila, vizibila. Au fost prezenti cu investitii, baze militare, produse comerciale. Daca e sa comparam prezenta americana in Europa de Vest cu ce s-a intamplat in Europa de Est, am avea la o prima privire impresia ca in Est a fost o absenta, nu o prezenta. Cand am inceput proiectul acesta, m-am intrebat: "Oare se poate scrie o carte despre o absenta?". Apoi am inceput sa ma gandesc si au intrat in functiune mecanismele memoriei si ale istoriei personale: ce imi aminteam eu din perioada anilor ’70-’80?

Staruri de la Hollywood in vizita la Bucuresti

Ati pornit cercetarea plecand de la amintirile personale?

Da, mi-am amintit ca au existat filme americane - si pe marile ecrane, dar si seriale, muzica occidentala care circula pe tot felul de canale neoficiale. Apoi, m-am gandit ca au existat eforturile guvernului american de a-i atrage de partea sa pe cei din spatele Cortinei de Fier, prin diferite metode. Printre acestea erau posturile de radio, schimburile culturale - de exemplu, ambasada trimitea filme documentare, delegatii de oameni de cultura, se organizau expozitii de pictura, arte grafice, multi cantareti de jazz au venit in Romania. Mi-am dat seama ca nu era o absenta asa cum parea la prima vedere, comparativ cu prezenta masiva din Occident. America a fost prezenta, dar in calitate de simbol al Occidentului. A fost o prezenta permanenta si chiar obsedanta in anumite perioade. Si regimul era obsedat de acest dusman, de acest inamic principal si in anii ’50 il tot prezenta in cele mai negre culori posibile. Astfel, am ajuns la concluzia ca prezenta a fost una simbolica.

In ce a constat aceasta prezenta simbolica?

Pana in 1956, Occidentul a sperat ca se va produce o rasturnare de regim in Europa de Est, generata din interior, si va fi sprijinita de ei prin diverse mijloace. Dupa revolutia maghiara din 1956, pentru estici a devenit clar ca Vestul nu era pregatit sa intervina in spatele Cortinei de Fier. Occidentalii si-au dat seama la randul lor ca a incuraja ideea potrivit careia eliberarea va veni de undeva din afara nu e neaparat cea mai buna si au schimbat si ei accentul. De la ideea de revolutie se trece la ideea de evolutie - deci o confruntare ideologica pe termen lung, in care ei vor reusi sa invinga comunismul cu arme "soft" - culturale si ideologice.

Ce intra la categoria "arme culturale si ideologice"?

Filmele, muzica, delegatiile de oameni de cultura, expozitii. In ceea ce priveste filmele, trebuie spus ca au existat mai multe categorii. Erau filmele documentare - pregatite de agentiile americane si care prezentau o imagine favorabila SUA - si filmele comerciale. Documentarele veneau pe filiera ambasadelor, cele comerciale vin pur si simplu prin schimburi comerciale. Aici apare cenzura - o dubla cenzura - si din partea americanilor, si din partea romaneasca. Nici americanii nu trimiteau orice film in Europa de Est, nici est-europenii nu primeau orice. Staruri de la Hollywood au venit in vizita in Romania. In 1962 a fost primul schimb de delegatii de actori si atunci au venit in Romania inclusiv Jack Lemmon si Shirley MacLaine, care erau foarte in voga la acel moment. A fost ceva iesit din comun. In anii ’50 nu se vazuse nici un film american pe ecranele romanesti. Au fost prin tara, au facut un tur, a fost un entuziasm de nedescris. La inceputul anilor ’60, orice film american avea un succes fantas tic. Se statea la cozi enorme. Se spune ca erau asa de mari la cinematografele de pe Bulevardul Magheru, incat incurcau circulatia. De aceea, le-au mutat pe strazile laterale, se spargeau geamuri, era o atmosfera de nebunie. Au mai fost si Orson Welles si Kirk Douglas.

Jazz si rock’n’roll

Pe langa filme, ati mai mentionat muzica americana.

In primul rand, muzica de jazz, si asta din doua motive. Jazzul deja era un gen acceptat si pe care americanii, la nivel de guvern, acceptasera sa-l promoveze ca gen reprezentativ. Era promovat de negri si se transmitea astfel mesajul ca in America negrii se bucura de drepturi depline si ca nu sunt discriminati - asta fiind una dintre temele propagandei antiamericane din anii ’60. Era una dintre formele prin care ei incercau sa demonstreze nu numai ca nu sunt discriminati, ci ca sunt reprezentanti ai culturii americane. In Romania au fost Louis Armstrong, Duke Ellington si multi altii.

Dar rockul?

A fost mai putin promovat oficial de guvern, dar a intrat pe canale neoficiale. In contextul liberalizarii relative care incepe dupa 1962, intra in tara tot mai multe discuri. Toti cei care aveau posibilitatea sa iasa din tara - soferi de camion, stewardese, sportivi - deveneau agenti. Se schimbau discuri, daca aveai un disc cu Beatles, deja erai un jucator pe piata, erau obiecte de prestigiu in grup.