Zamfir si Aura, ingerii muzicii

Veriga puternica dintre Zamfir si Aura s-a numit Duke Ellington. Daca Papa i-a marcat destinul naistului, Duke i-a deschis Aurei portile succesului.

Pe langa numeroasele compozitii muzicale, Gheorghe Zamfir a publicat trei volume de versuri, doua volume de eseuri, o carte autobiografica si a avut patru expozitii de pictura. Aici alaturi de Papa Ioan Paul al II-lea

Greu de crezut ca un artist precum Duke Ellington s-ar fi putut insela spunand despre Gheorghe Zamfir ca "un muzician atat de talentat, cu un stil atat de particular trebuie sa faca parte din categoria artistilor inzestrati de Dumnezeu". Timpul insa a demonstrat ca harul nu are nici granite, nici varsta. Dupa trei ani de directorat al ansamblului Ciocarlia, Gheorghe Zamfir renunta, in 1969, prin demisie, la viata lui in Romania. A avut nevoie de doar un an de libertate pentru a induce mai intai Frantei, apoi intregii Europe, Americii, Australiei, Africii de Sud febra doinelor cantate la nai.

DECORATII. "Misa pentru pace", "Ete d’amour" si "Pastorul singuratic", compuse intre 1974 si 1976, il propulseaza in topul celor mai doriti artisti pe marile scene ale lumii. In cativa ani, Zamfir a adunat peste 90 de discuri de aur si de platina, patru discuri de aur in Africa de Sud, patru discuri de platina in Noua Zeelanda si alte patru in Australia. Milioane de alte exemplare ale albumelor sale cuceresc continentul nord-american pana in 1985, SUA recompensandu-l cu doua discuri de aur. Franta il decoreaza cu Ordinul "Meritul Cultural" si primeste titlul de ofiter si cavaler al Frantei, Belgiei si Luxemburgului. Intre 1988 si 1990 este primit de trei ori la Vatican, fiind primul muzician care a cantat in timpul mesei private a Papei Ioan-Paul al II-lea. In urma unor turnee de succes in America Latina, Gheorghe Zamfir este decorat de catre presedintele columbian cu Ordinul Comandorului. Dupa 1990 revine din exil si isi continua concertele si turneele in Franta, Elvetia si Turcia, unde este declarat cel mai popular compozitor si artist al secolului al XX-lea. Autorul a peste 300 de lucrari in stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental si simfonic, Gheorghe Zamfir este astazi profesor la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, unde s-a creat prima catedra de nai din lume.

LEGILE VIETII. "Aura" improvizatiilor a parasit Romania pentru colaborarea cu Duke Ellington. Acelasi Duke Ellington care a vazut in Zamfir un artist inzestrat de Dumnezeu. De peste trei decenii, Aura Urziceanu canta jazz dumnezeieste. A semnat un contract pe viata si castiga 10.000 de dolari pe concert. Succesul pe care il are dincolo de granite n-are acelasi gust cu succesul de care se bucura la ea in tara. "Consider ca-i sfant pamantul pe care m-am nascut. Dar succesul meu in strainatate este foarte important pentru conditia mea de artist. In Occident am invatat legile vietii. Publicul m-a alintat si ii multumesc ca m-a acceptat asa cum sunt. Nu sunt trista ca, in tara mea, nu am acelasi succes ca in strainatate." A plecat din Romania cand avea 24 de ani. Voia sa cante doar acolo unde simtea ca este primita cu bratele deschise. Si a ajuns direct in "custodia" lui Duke Ellington. "Pare rupt din telenovele ceea ce am patit. Cand am prins primul contract in Canada, s-a nimerit sa cant in acelasi club in care Duke venea sa manance. Daca mi s-ar fi spus dinainte ca ma poate auzi, pentru nimic in lume n-as mai fi indraznit sa cant. Norocul meu ca m-a placut si mi-a oferit tot ce era mai frumos pe lume: un contract pe viata cu formatia lui! Duke Ellington si Quincy Jones m-au ajutat sa arat lumii ce voce am. Acum realizez ca, de fapt, asa mi-a fost scris." La primul concert Aura Urziceanu, rusii erau fascinati de muzica ei. Avea doar 17 ani. Dupa doar un deceniu a cucerit continentul de peste ocean. Cu toate acestea, Aura Urziceanu castiga acum mai mult din reclame decat din jazz. "Triplu. Fac reclame in New York si in Toronto, la detergenti, sampon, pasta de dinti etc. Aura noastra a avut, toamna trecuta, bucuria imensa de a ne incanta din nou, cu un spectacol inedit, dupa 12 ani de absenta. Urziceanu va avea mereu dor de viata. Printre romani.

A ALES CASA DIN ROMANIA

Este complicat sa comprimi povestea vietii unui om in doar cateva cuvinte. Dar atunci cand depindem de un spatiu limitat in pagina de ziar, nu ne ramane decat sa spicuim din intamplarile care constituie, pana la urma, destinul acelui om. Mihaela Mihai a avut o viata tumultuoasa. In 1976 a parasit Romania si, asa cum a declarat mereu, nu a facut-o din propria initiativa, ci pur si simplu pentru ca "am fost impinsa sa plec". In fine, odata ajunsa in Franta, la Paris, a inceput marea aventura. "Am cunoscut un francez, dupa un an si jumatate m-am maritat cu el, am facut si un copil (o fata, care acum are 25 de ani si traieste in America) si mi-am refacut viata acolo. Dupa ce m-am stabilit in Franta, am fost angajata intr-o firma de publicitate. Mai intai, ca atasat de presa. Apoi am mai facut niste studii postuniversitare, legate de tehnicile de comunicare. Dupa care am lucrat cativa ani cu televiziunea de stat. Sustineam cursuri de perfectionare, de tehnici de comunicare, modul de a structura textele, pe care le dadeam ziaristilor consacrati de televiziune. Eram foarte mandra de asta, pentru ca e o performanta sa fii acceptat de oamenii astia, la un astfel de nivel. O femeie, romanca, sa le dea lor lectii e totusi o performanta." Desi la acea vreme a reusit atat pe plan profesional, cat si pe cel personal, artista recunoaste faptul ca abia dupa ani buni s-a adaptat intr-o tara straina. (Roxana I. Ancuta)

NE-A LASAT SUFLETUL

"Pentru mine este o datorie de onoare sa reprezint tara prin tot ce este mai valoros, mai original, izvorul si esenta muzicii romanesti, folclorul nostru...", spune Margartea Paslaru. Artista cu acei ochi imensi, albastri, si cu acea voce inconfundabila traieste in America din 1983. Ca orice roman rupt, doar fizic, de radacinile locurilor natale, Margareta Paslaru revine in tara doar atunci cand simte nevoia sa-si mai aline dorul de Romania. Sufletul i-a ramas tot aici, dar viata ei deja este construita departe de lumea in care s-a nascut. Revenirea ei in tara, in 1996, a insemnat bucurie, isterie printre fani, munti de flori si dulci amintiri retraite acasa. In 2000 a venit in Romania pentru prima data, insotita de fiica ei. Tot atunci, si-a lansat, dupa 40 de ani de debut discografic, un album aniversar, pe care l-a realizat la cererea romanilor de pretutindeni. Intalnirea cu publicul o copleseste intotdeauna, indiferent unde s-ar afla, iar publicul o copleseste pe ea cu toata admiratia. Chiar daca sederea Margaretei pe plaiurile mioritice este doar pentru scurt timp, America fiindu-i casa, atunci cand se intoarce peste ocean spune ca aduce cu ea un surplus de energie. Se stie deja ca unul dintre scopurile pentru care Paslarita vine in tara este acela de a-i ajuta pe oamenii aflati in dificultate si uneori muzica ii este cea mai la indemana in cauzele sale umanitare. Isi ajuta "fratii", incredintandu-le sufletul sau. Romanii vor avea nevoie mereu de Margareta. Paslaru. (Roxana I. Ancuta)

JAZZ, SANIE SI ZURGALAI Aura Urziceanu a revenit in Romania dupa aproape doua decenii. Anul trecut a fost in juriul Festivalului "Cerbul de Aur" si a cantat la Festivalul de Jazz de la Bucuresti. Cantareata a fost placut surprinsa de fostul presedinte Ion Iliescu, cand i-a acordat Ordinul "Meritul Cultural in grad de Ofiter". Aura iubeste muntii si aerul Romaniei. Si muzica traditionala pe care a facut-o sa ajunga peste tot in lume. "Mi-e dor de casa cu cerdac", "Bun e vinul, ghiurghiuliu", "Mi-am pus busuioc in par", "Sanie cu zurgalai" au traversat Europa si oceanul in ritmuri de jazz. MARGARETA, O FLOARE RARA In Romania, Margareta Paslaru canta muzica romaneasca, in America - folclor romanesc. Pentru americani se imbraca in frumoasele noastre costume populare si ii lasa cu gura cascata la auzul doinelor ori a altor cantece traditionale. De cele mai multe ori, nu se acompaniaza decat cu o toba mai mica si colaboreaza cu o trupa americana, Paradox Trio, care canta doar muzica etnica din Balcani. In America a scris, a compus, iar multe piese sunt facute sub impulsul dorului puternic de tara. Este un artist care oriunde s-ar afla simte cum ii bate in piept inima de roman. CU GREU S-A READAPTAT MENTALITATII DE ACASA Pana la Revolutie, Mihaela Mihai n-a vrut si n-a incercat sa revina in tara. "Stiam ca, daca ma intorc, nu voi mai putea ajunge din nou in Franta. Mi se transmisese ca fusesem judecata, condamnata la nu stiu cati ani de inchisoare." Prin urmare, abia la 10 ianuarie 1990 a pus, din nou, piciorul pe pamantul tarii natale. "De atunci am facut naveta Franta - Romania si retur. In ultimii trei ani, de cand m-am intors in tara, am facut eforturi foarte mari ca sa ma adaptez nivelului de-aici, ca sa pot stabili o legatura cu oamenii." Pentru ca este o luptatoare, a devenit presedintele Sindicatului Interpretilor si Compozitorilor din Romania si se zbate pentru drepturile artistilor. Nu s-a lasat pana nu si-a vazut votat proiectul de lege privind indemnizatia pentru activitati de liber-profesionist ale artistilor interpreti sau executanti din Romania. Greul s-a dus, iar Miheala Mihai are acum timp mai mult sa-si traiasca noua poveste de dragoste, desi, dupa trei divorturi, priveste amorul cu mai mult pragmatism.