x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Zeii ploii

0
Autor: Carmen Anghel 08 Aug 2005 - 00:00
Zeii ploii


Paparuda si Caloianul sunt doua dintre ritualurile la care stramosii nostri apelau de cate ori Mama-Natura era nedreapta cu ei. Paparuda era invocata pentru venirea ploii, iar Caloianul, spre imbunarea zeilor si oprirea ploilor.

TRADITII
Paparuda si Caloianul sunt doua dintre ritualurile la care stramosii nostri apelau de cate ori Mama-Natura era nedreapta cu ei. Paparuda era invocata pentru venirea ploii, iar Caloianul, spre imbunarea zeilor si oprirea ploilor.

Copil fiind, ploaia avea pentru mine alta valoare. Ca si zilele care topeau pamantul, pana iesea din el apa mortilor. Un fel de ceata care se ridica la vreun metru de sol in zilele toride. Traiam in alt ritm si, de obicei, pe timp de vara, intre doua mari rugaminti rostite de bunicii mei: "Da, Doamne, ploaie ca se usuca gradinile!" sau "Opreste, Doamne, ploaia, ca ne ineci!".

Cand Dumnezeu uita parca de lume, oamenii din satul bunicilor mei, din Baragan, cautau adanc, spre radacinile lor de tarani, si se intorceau spre ritualuri stravechi. Atunci veneau paparudele in curte la noi si ne cantau "Paparuda, ruda/Vino de ma uda!/Cu galeata plina/Ploaia sa va vina/Cu galeata rasa/Ploaia se revarsa"... Paparudele, imbracate in bozii, cantau, apoi bunica mea le uda cu cate o galeata cu apa. La sfarsit venea si plata paparudei: malai, faina, oua, ce se gasea prin gospodarie. Dupa plecarea lor, pamantul mirosea a ploaie si mult timp ne uitam la cer sa vedem indurarea. Iar cand ploua prea mult, bunica mea, Floarea, avea si pentru asta leac. Am sunat-o zilele trecute sa imi povesteasca ea cum oprea ploaia. "Pai, ce sa fac, daca ploua de nu se mai oprea, luam un topor din fier, il infigeam in pamant, apoi aruncam niste sare. Dar nu se oprea ploaia mereu... Erau mai mult vorbe de babe..." Anul acesta nu au venit Paparude si nici nu a plouat prea mult.

ZEITA. Paparuda, zeita pluviometrica invocata de ceata feminina pentru a dezlega ploile in zilele caniculare ale verii, este inrudita cu zeul indian Rudra, stapan al fenomenelor meteorologice. Pe teritoriul Romaniei, Paparuda poarta mai multe denumiri zonale: Papaluga, Paparuga, Barbaruta, Peperuie, Dodoloaie, Dodoluta, Matahula si altele. Initial, obiceiul se desfasura la o data fixa din preajma echinoctiului de primavara. Ulterior, sub presiunea crestinismului a fost impins in a treia joi dupa Paste, iar in vremurile recente a devenit un obicei ocazional, practicat vara, la aparitia secetei. In credintele populare, Paparuda este inchipuita ca "o sfanta inalta si subtire", "o zeita" care "diriguieste ploile", "sparge" sau "urneste norii", "o femeie care umbla cu ploile" (Fochi, 1976, p. 224). In colindul cu Paparuda, rolul ceremonial si ritual al zeitei pluviometrice era jucat de o fetita sau o fata nemaritata, un baietel sau un flacau, o femeie gravida. Aceasta imbraca intotdeauna costumul specific alcatuit din frunze de boz, brusture, mai rar in frunze de alte plante, la o fantana sau pe malul unei ape (rau, parau, lac, iaz). Uneori isi impodobeste capul cu flori sau coronite din flori. Izolat, poarta in mana o cruce din lemn. Paparuda joaca, se desfata in admiratia alaiului sau divin si este intampinata cu respect pe la casele din sat.

SOLOMONARII. Sunt oameni care ar avea stiinta de a conduce norii incarcati cu grindina pe unde doresc. Sunt buni credinciosi si inzestrati cu puteri supranaturale. "Solomonarii sunt oamenii lui Dumnezeu si numai unul din sapte iese solomonar. Ei dau piatra ca sa pedepseasca pe cei care nu tin sarbatorile sau pe cei care au gresit cu ceva inaintea lui Dumnezeu. Piatra se face din coada balaurului. Incotro da balaurul cu coada, intr-acolo bate si piatra. De aceea, oricat de calduroasa ar fi vara, balaurul tot rece ramane; in fantana unde nu este sarpe si broasca, apa nu e rece vara. Solomonarul merge cu balaurul spre rasarit si acolo, in tarile acele, il vinde cate o bucatica pe care oamenii o tin in fereastra ca sa fie mai racoare, ca pe acolo e tare cald" (Bucovina, Muntii Apuseni).

OPARLIA. Oparlia este reprezentarea mitica a Panteonului romanesc, care provoaca incendii si arsuri pe corp daca nu i se praznuieste ziua la 23 iulie. In Moldova si Dobrogea, Oparlia se numea Foca si pedepsea cu incendii, arsita solara si grindina pe oamenii care nu-i respectau ziua de 23 iulie. Ea a preluat numele sfintilor Foca pomeniti de preoti in biserici in luna iulie: Sfantul Mucenic Foca, Foca Gradinarul si un Foca care ar fi trait in vremea imparatului Traian. (Moldova, Dobrogea).

Articol realizat cu sprijinul domnului profesor Ion Ghinoiu, de la Institutul de Etnografie si Folclor "Constantin Brailoiu" din Bucuresti.

CALOIANUL: MESAJUL CATRE DIVINITATE

Scenariul ritual al Caloianului incepea, de regula, intr-o zi de marti, cand se confectiona papusa din lut sau din alte materiale si se inmormanta. Ritul funerar se continua dupa trei zile, joia, cu dezgroparea Caloianului, urmata, de la zona la zona, cu reinhumarea, ciopartirea, abandonarea pe pamant sau pe apa a acestuia (scufundarea sau depunerea lui pe o scandura in apa, aruncarea in fantana) si cu ospatul funerar. Cand Caloianul era purtatorul unui mesaj catre divinitatea care lega sau dezlega ploile, acesta se initia, precum mortul la inmormantare, prin texte rituale cantate.

MAMA PLOII SAU TATAL SOARELUI SAU PAPUSA CARE ADUCE PLOAIA

Papusa confectionata vara, pe timp de seceta, din lut, carpe, paie sau crengute din lemn imbracate cu hainute din carpe este una dintre efigiile marii zeite neolitice. Daca era invocata sa aduca ploaia, se numea Ploaia, Moasa Ploii, Mama Caloiana, Maica Calatoarea, Maica Domnului, Zana, Scaloiana, daca trebuia s-o opreasca devenea Seceta, Mama Secetei, Tatal Soarelui, Sfantul Soare, Santilie. Frecvent, apareau soli anume, Caloianul sau Scaloianul, trimisi la divinitatea adorata sa dezlege sau sa lege ploile: "Caloiene, Ene,/Du-te in Cer si cere:/Sa deschida portile,/Sa sloboade ploile,/Sa curga ca garlele;/Caloiene, Ene,/ Cum ne curg lacrimile,/Sa curga si ploile,/Zilele si noptile,/Sa umple santurile,/Sa creasca legumele,/Si toate ierburile..."

BOZUL, DIVINITATE FITOMORFA

Bozul (bozia) este o divinitate fitomorfa, invocata sa dezlege ploile in ceremonialul Paparudei, sa vindece muscatura de sarpe si sa alunge fulgerele pe timp de furtuna. Tulpinile sale verzi sunt odajdii imbracate de persoana care joaca rolul zeitei pluviometrice, ramurile uscate adunate de copii, femei curate sau iertate devin ruguri funerare aprinse in zilele de Macinici, Lasatul Secului si Joimari in curti sau pe mormintele din cimitir. Sub influenta crestinismului, bozul a devenit o planta malefica, numita si Poama dracului.
Citeşte mai multe despre:   ploaia,   ploile,   editie de colectie,   paparuda

Serviciul de email marketing furnizat de