Adevaruri vulnerabile

Am citit zilele trecute, in Ajun, un comentariu despre nasterea unui adevar vulnerabil. Era vorba despre venirea pe lume a pruncului Iisus. Unul dintre acele eseuri culturale pe care Neue Zuercher Zeitung prefera sa le publice, de Pasti, Craciun sau Ziua Mortilor, nu doar in locul analizei politice obisnuite, ci impotriva ei sau, mai exact, in numele ei, reprimat de zarva zilei. Gasesc aici, in cateva randuri, o grija pentru ceea ce poate fi usor nesocotit, pe nedrept, pentru ca apoi aceasta greseala sa se proiecteze, sub ape, aparent in liniste, intr-un dezastru, dar de-abia la tarm, asa, ca in grozaviile din sudul Asiei. Iata fragmentul care ma intereseaza acum: Pruncul a carui nastere este celebrata la Craciun este semnul unui adevar ce, vulnerabil si neputincios, vrea sa fie ingrijit, ocrotit si recunoscut. Acest adevar zace acum in mainile oamenilor, este incredintat omenirii. Nascutul in Bethleem zace atat de mult in mainile oamenilor, incat va pieri. Lipsit de aparare precum acest prunc este si intregul adevarurilor vietii pe care acesta le incorporeaza (Hans Weder, NZZ, 24.12.04).

O alternanta politica in Romania, undeva intre Ucraina si Serbia, intre un loc al celebrarii portocalii a revolutiei intarziate si scena asasinarii unui prim-ministru pro-occidental, candva intre Sabatul uciderii pruncilor si rapunerea Irodului la Targoviste, intr-o spirala de invariabile, jumatate levantine, un sfert asiatice si un altul in cautare de chip, ne readuce in fata ochilor scenariul cunoscut. Conducatorul nou e mai bun si mai drept decat cel inlaturat. Cei din preajma sunt sau foarte tineri si nu fac diferenta intre Consiliul Europei si Consiliul European, fie au vandut mai demult casete audio, fie stiu atata latina si greaca veche incat le sunt inaccesibile procedurile de deschidere a conturilor secrete in Elvetia. Nu trebuie sa-i lasam in pace, nici sa-i ocrotim. Ci doar sa nu aruncam primii piatra. In 1997, un profesor de istoria stiintei la o scoala comerciala din Paris, de buna credinta crestin-democrata, devenea primul ministru al Integrarii Europene. Era la Bucuresti ca pestele pe uscat. Inota mai bine la Bruxelles, dar in piscina copiilor. Graseia si delira din ce in ce mai des, speriat de realitatea unei tari si care avea ghinionul sa nu locuiasca cu familia, la Paris. A urmat, in 2001, o doamna cu coc, foarte enervata, care statea in avionul oficial, la fel ca in clasa copiilor de activisti PCR, pe primul loc, uitandu-se fix in ochii dirigintelui, ca sa nu fie nevoita sa sopteasca. Baietii din fundul clasei i-au pus pioneze pe scaun si un plic otravit in cont, cu timbrul rarisim pe care scria Phare. Fata, antipatica, vrednica, silitoare ca o pioniera DDR-ista, a dat si numele unui uragan, aiurea, iar in tara dansei ingana incontinuu noi de-aicea nu plecam, integrand abuziv un mesaj european apostat. A urmat o clona impotriva naturii, adica avand dificultati in procesul de mimetism, a carui competenta s-a exprimat prin absenta. Imaginea scuipata - cum spun anglo-saxonii - a sefului sau n-a ramas nici macar in amintire. Si acum domnisoara Cristinel. Cu mini-jupe, fosta invatatoare de la Valcea si fosta studenta la universitatea unde pioniera-sefa, fiica Filiasilor, si diplomatul introvertit i-au fost profesori. Nu stie deci care e diferenta intre Consiliu si Consiliu, undeva in Europa. De ce te miri? Nu-si va uita niciodata poseta intredeschisa, pentru ca repetentul cu apucaturi de tirist din ultima banca sa-i vare doi-trei bursieri din familie si un snop de euroi cu copie la ghiseu.

Suntem locuitorii unei tari in care oamenii sunt imperfecti, dar se poarta ca si cum n-ar fi asa. In realitate, ei sunt fie priceputi si corupti, fie imberbi si ignari, fie geniali si neispraviti. In acest sir, ultimul venit trebuie protejat, ca sa nu mai imbatraneasca doar cu defectele, lasand calitatile pe seama utecistilor atlantici. Am incercat cu experienta fostilor comunisti si securisti si n-a mers. Am dres-o cu anticomunismul primar si n-a iesit. A urmat epoca hibrizilor: putin sovietofini, vag berlusconieni, intens libanizati - Greater Middle East? - si, in cele din urma, refuzati la import. Prea multa valoare adaugata, fara taxe. Acum avem o schimbare si naivitatea, confuzia, absenta CV-ului si ochii inlacrimati ai invatatoarei, dupa confruntarea cu sfanta treime (fara duhul sfant) Melescanu - Geoana - Severin, ne incurajeaza sa credem ca schimbarea s-a produs. Mi-amintesc ca, in ianuarie 1990, la celebra conferinta de presa, doar cu ziaristii straini, la Hotelul Bucuresti, Silviu Brucan, dupa ce ne-a instiintat ca minerii isi pierd incet-incet rabdarea, a zambit larg si superior spunand: Un inginer din Deva ne-a scris la FSN, cerand sa fie ambasador. Va imaginati unde-am ajuns cu libertatea prost inteleasa?. Daca inginerul din Deva ajungea atunci ambasador, astazi ministrul Integrarii Europene era invatatoare la Ramnicu-Valcea si Romania in Europa. Lumea era adica OK. Acum nu este.

P.S. Evenimentul Zilei este tinta unei inscenari macabre. Oricat ar fi fost de pasionali, din exasperare, ziaristii acestui mare ziar, felul in care redactorul lor sef este indepartat, momentul ales si explicatiile ridicole, ca pentru copii tampiti, ale proprietarului tradeaza un sindrom grav. Ce nu reusesc politicienii romani implinesc plutocratii europeni. Continuarea politicii cu alte mijloace...