Agenda, calendar, bombon

La inceput a fost retina. Si ca atare, concurenta companiilor in termeni de cadou corporatist se rezuma la variatiuni pe tema calendarului. Reproduceri mediocre dupa tablouri faimoase, caini si pisici, cai si peisaje, in fine, gama larga. La toate, invariabil, se adauga un logo mare, adresa si telefon si pachetul de Craciun era gata.

Cine voia sa fie pomenit corespunzator de destinatar, adauga calendarului si-o agenda. Pentru unii, importanta era (mai este si astazi) simpla existenta a celor doua obiecte. De aici, o infinita armonie a kitch-ului si a companiilor cu nume uitat.

Nisa agenda + calendar de decembrie a fost atat de exploatata, incat ii puteai da de cap fie dovedind-o cu propriile-i arme, fie evadand din spatiul granitelor ei.

Spune multe in acest sens cazul notoriu al agendelor emise de Ogilvy de 4 ani incoace. Probabil ca cea mai buna verificare a efectului pozitiv pe care-l are cadoul corporatist e acela in care piata lasa de-o parte obraz subtire, eticheta si tot, pune mana pe telefon si cere companiei emitente obiectul cu pricina, daca, Doamne fereste, n-a primit.

Din 2000 pana azi, nici o companie n-a reusit sa rastoarne recordul de notorietate al elegantelor obiecte de birou, comandate la faimosul Smythson of Bond Street londonez de grupul de comunicare mai sus pomenit.

Agenda Ogilvy recomanda, se recomanda, te recomanda. Anul in care a fost emisa nici nu mai conteaza. Purtatorul unui asemenea obiect iese din anonimat si e clasat de privitorul initiat ca apartinand unui club restrans si select.

Executia impecabila, atentia britanica pentru detaliu, constitutia robusta comunicand soliditate si consistenta i-au facut pe angajatii de la concurenta sa lase de-o parte si spirit corporatist, si tot si sa se recomande implicit in intalniri drept pledanti ai valorilor pe care le comunica pe tacute agenda cu pricina.

Agendele grupului Ogilvy au fost pana la urma orice, numai agende nu. Autentice obiecte de status, ele au fost purtate demonstrativ la intalniri ani de-a randul, iar scrisul pe hartia matasoasa - gestionat cu zgarcenie. Era firesc ca piata sa mearga mai departe si sa abandoneze, pana la proba contrarie, categoria cochetand cu celelalte simturi, dincolo de vaz.

Asa ca anul acesta alte corporatii dezinhibate au lansat, cu un succes nebun, asocierea cu gadiliciul catifelat al papilelor gustitive, prin praline si martipan de sorginte nordica, cu aromele si/sau clinchetele Craciunului copilariei ori cu confortul tactil al mohairului.

Hotarat lucru, se poarta senzorialul si memoria lui. In toate declinarile, fara discriminare.