Cand Papa grait-a romaneste

Prietenul sincer al romanilor / Vizita Papei la Bucuresti / Aici si acolo au fost martiri... / Canonul cel mare si zilele aliturgice / Acatiste si denii / Sa ne judecam doar pe noi insine / Evocarea trecutului / Calea smereniei / La raurile Babylonului / Suflul Psaltirii a ajuns pana la noi / Sfanta Ortodoxie si Adevarul / Pescarii in vremea biblica / Unde curgea lapte si miere

UN SUPLIMENT IN FIECARE ZI
Ed. Colectie		Sanatate		Gastronomie		Cumparaturi		TV		Casa

SUMAR Evenimentele bisericii: Prietenul sincer al romanilor Evenimentele bisericii: Vizita Papei la Bucuresti Crestinismul in Romania: Aici si acolo au fost martiri... Slujbele postului: Canonul cel mare si zilele aliturgice Slujbele postului: Acatiste si denii Predica Sfintilor Parinti: Sa ne judecam doar pe noi insine Istoria Bisericii Romane: Evocarea trecutului Cuvant de invatatura: Calea smereniei Muzica religioasa: La raurile Babylonului Poezia biblica: Suflul Psaltirii a ajuns pana la noi Martiriul Bisericii Romane: Sfanta Ortodoxie si Adevarul Dosare si compromisuri Mozaic spiritual: Pescarii in vremea biblica Mozaic spiritual: Unde curgea lapte si miere Concurs: O sansa pentru oricare crestin

Nimeni n-a mai fost perfect de la facerea lumii

Viata! Miracol fara putinta de implinit in afara lui Dumnezeu, dar in fata caruia nimeni nu exclama, nimeni nu se prosterneaza, nimeni nu-si manifesta uluirea, intrucat ceea ce aveam deja ne-a aparut intotdeauna natural, la-ndemana, privat de stralucirea lucrului dorit si greu de obtinut. Am uitat cu totul ca a trai este un privilegiu, iar impodobirea vietii cu bucuria simpla si nesfarsita, care este data oricui, a devenit derizorie. Mai usor le-a fost multora sa renunte la darul acesta de necuprins, decat sa indure o frustrare minora. Si oare, cat din ceea ce vom fi avut, vom regasi in lacasul spre care toti aspiram, dar pe care multi il hulesc, il neaga sau il blesteama?

Intotdeauna oamenii au uitat sa mai priveasca spre cealalta zidire, considerand-o pe cea pamanteasca drept primordiala. O intreaga societate a fost permanent bolnava, desi leacul n-a lipsit nicicand. Ce fatalitate a apasat oare cugetele celor multi, care-au neglijat profetiile celor alesi? De ce aceasta suprema bogatie, si podoaba, si fericire, care este iubirea, s-a transformat de cele mai multe ori in desfrau, in invidie, in prigoana si unde s-a pierdut suflul ei divin?

Nu s-a pierdut nicaieri, doar oamenii sunt orbi, sau surzi, sau fara simtire, sau fara minte, sau toate laolalta, sau din toate cate putin. Nimeni n-a mai fost perfect de la facerea lumii, dar ceea ce ne-a fost necesar pentru a avea o viata frumoasa ni s-a daruit tot timpul. Din pacate, oamenii au avut de-a pururi alta idee despre binele ce le era harazit, in raport cu binele pe care ei si l-au dorit. Dintotdeauna Dumnezeu a pregatit pentru fiecare un viitor minunat, dar calea spre el a trebuit s-o gaseasca omul de unul singur, iar acesta s-a pierdut in labirinturi inchise. In Biblie, sentimentul permanentei recunostinte si admiratii in fata fiecarui element al Creatiei este atat de intens, incat laudele n-au mai fost dramuite. Pana la noi au ajuns nu doar ecourile, ci chiar intensitatea nestirbita a infinitei recunostinte indreptate spre Ceruri, ecou ancestral al versetului: Noaptea, ridicati mainile voastre spre cele sfinte (Psalmul 133, 2), dar ce fel de oameni au fost si sunt aceia care-au ramas insensibili la atata revarsare de entuziasm? Caci fiecare cuvant din Scriptura isi are rostul lui cat se poate de bine randuit.

Fizica nu postuleaza si nu demonstreaza nici miracole, nici puteri divine: ele nu constituie obiectul ei de studiu. Fizicienii marturisesc deschis ca explicatia Inceputului, numai religia o poate da. Marii oameni de stiinta sunt si profund credinciosi. Totusi, de fiecare data, societatea s-a pretins morala, ordonata, randuita in spiritul dreptatii sau al ambitiilor celui mai tare. Care-a fost ratiunea existentei oricarei comunitati, in Antichitate si mereu? Doar indreptarea vietii fiecarui cetatean, astfel incat, mai mult instinctiv, experienta inaintasilor sa se transmita si sa devina profitabila urmasilor lor. Si de si-au preluat si racilele, aceasta n-a fost desigur un scop in sine, ci s-a explicat permanent prin nevoia de siguranta sau aparare. Un singur ideal a avut insa orice societate, de cand societatile exista: bunastarea. Si astfel, oamenii au invatat sa construiasca, sa cultive, sa fabrice sau sa creeze. Doar profetii au cautat ca toate acestea sa aiba alt sens. Si care-a fost dintotdeauna soarta profetilor in lume?...

Din vremea aceea, n-au ramas de la evrei decat foarte putine vestigii culturale. Grija primordiala a fost ca sa se pastreze Sfanta Scriptura, intiparita in sufletele oamenilor, nealterata, adevarata, precum s-a pogorat spre noi prin inspiratia Duhului Sfant. Cuvantul lui Dumnezeu inlocuia totul: nu fresce, nu sculpturi, nu monumente, toate acestea au venit cu mult mai tarziu.

Biblia s-a folosit de toate elementele naturale, sociale, materiale, intr-un cuvant, de tot concretul vizibil, pentru a-l subscrie altor scopuri, mai folositoare omului decat insusi utilul vietii. Ii vom gasi amprenta peste tot, insinuandu-se in imaginatia creatorilor mai mult decat ar fi facut-o orice invatatura. Si-atunci, evolutia ei inspirativa se poate urmari in cultura universala, stipuland, fara doar si poate, ca doar prin realizarea activitatii misionare a Bisericii a fost posibila o influentare de asemenea intindere si de asemenea proportii sau adancime.
In definitiv, e vorba de evolutia unei intregi societati - de evolutia omenirii.