Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cat de mult se datoreaza, de fapt, situatia actuala din tara, liderilor ei politici? Trebuie sa ne punem aceasta intrebare, stanjeniti de o suspecta cvasiunanimitate: mai toata lumea, in tara si in strainatate, e convinsa ca Romania de azi e in primul rand rezultatul guvernarilor unor anumiti oameni politici:predominant incompetenti, atunci cand sunt de buna credinta democratica,(...)
(...)abili, cand loialitatea lor fata de valorile democratiei liberale este indoielnica, sau corupti - situatie in care, mai devreme sau mai tarziu, ajung si unii si ceilalti.
Ceausismul a creat oameni noi mai ales in clasa politica a comunismului. Ei au fost mai rai si sunt mai rezistenti decat comunistii, dogmatici sau flexibili, clasici, sau moderni, asa cum au existat in Polonia sau Ungaria. Ceausismul si-a format nu doar cadrele ci si supusii conditionati, din randurile carora au fost recrutati liderii politici ai tranzitiei.
Un ceausism in disolutie lenta, dar nederanjat in confortul sau mental, asigura principalul rezervor al selectiei politice si azi. Prin asocierea comunismului national-folcloric cu tarele balcanice traditionale, ale elitelor superficiale si egoiste, adesea rupte de realitate, ceausismul a consacrat un model care in perioada interbelica, functiona doar partial si marginal. Cand au fost scrise randurile de mai jos? "Ne marcheaza neincrederea in autoritati si indiferenta fata de conceptul de responsabilitate cetateneasca, acceptarea coruptiei si inselatoriei in viata politica drept fenomene naturale." Raspunsul este: in anii ăâ¬Ë20. Autorul constata rii este Mihai Ralea, el insusi o victima stralucita a mecanismului pervertirii politice.
Toti liderii partidelor romanesti de azi sunt exponentii aceleeasi clase politice, intemeiata pe valorile comune ale ceausismului spart in mii de cioburi si iradiind din Ghencea militar mai ceva ca sarcofagul de la Cernobal. Au fost insotiti in aceasta politica de conservare de un electorat sarac si neinformat, incurajat de politici etatiste si adus in situatia de a crede ca principala cauza a saraciei este democratia. In felul acesta, trambitarea unor proiecte antidemocratice, precum pedepsirea sumara si coruptia, prin lichidari si confiscari masive, alungarea fara apel a investitorilor onerosi din tara sau a tiganilor in colonii de munca, sunt si azi receptionate de o parte importanta a publicului romanesc ca posibile solutii legitime, oricat de extreme, de iesire din saracie. Intre democratie, prosperitate si toleranta, multi alegatori nu mai pot stabili o relatie de echivalare.
Situatia pare cumva explicabila, daca consideram celebrele sase criterii ale evolutiei democrate liberale in tarile europene post comuniste, formulate de Samuel Huntington, in 1990. Doar in masura bifarii pozitive a urmatoarelor exigente s-ar face saltul inainte:
1 - De cata democratie liberala a mai avut parte, in istoria sa moderna, tara respectiva? La un capat gasim Cehoslovacia, la celalalt, in sensul negativ, Albania. Undeva intre ele, mai aproape de Albania decat de Cehoslovacia, e si Romania.
2 - Nivelul economic realizat de tara in speta. Ungaria si Cehia conduc, Romania, Bulgaria si Albania, dimpotriva.
3 - Cat de eficienta a fost guvernarea comunista? Au fost state comuniste mai bine si mai corect administrate, in interesul cetatenilor, decat altele. Romania si Albania sunt din nou exceptia.
4 - Puterea si diversitatea organizatiilor politice sau ale socitatii civile care au reusit sa ramana independente de regimul comunist? Romania a fost un desert. Putinele oaze, voci disidente sau rezistente, au fost doar ale oamenilor singuri, nu ale organizatiilor.
5 - Cat de capabil este guvernul in functie in aplicarea reformelor economice si politice radicale? Guvernele de pana acum n-au fost capabile sa legitimeze definitiv economia de piata functionala.
6 - Ultimul criteriu de sondare a potentialului de democratizare a unei foste tari comuniste este gradul de separare si ostilitate intre grupuri etnice, subculturi, regiuni sau clase. Romania este scena fecunda, si in plina evolutie, a unor fierente de natura etnica, sociala si regionala, ignorate, diabolizate sau insuficient gestionate de oficialitate si elite. Din cele sase criterii, patru tin de trecutul ceausist. Celelalte doua, eficienta guvernului in functiune si divizarea galopanta a corpului cetatenesc sunt fenomene actuale si provin direct din primele. Aparent, cercul vicios se inchide aici.
