Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cartierul Henri Coanda este unul dintre cele mai dezbatute proiecte din ultima vreme de catre mass-media si implicit de catre opinia publica. Si este normal sa fie asa.
Este un proiect ambitios, dar care a starnit, la scurt timp de la lansare, numeroase controverse din cauza amanarii termenului de incepere a lucrarilor. Nemultumirea pe deplin justificata a beneficiarilor, familiile care au incheiat contracte ferme pentru o casa in Henri Coanda, a accentuat foarte mult criticile aduse acestui proiect, critici de cele mai multe ori pertinente.
Am spus de mai multe ori ca Henri Coanda este un proiect mult prea mare si prost conceput, un proiect initiat parca mai mult din ratiuni electorale, fara a tine cont de resursele financiare ale institutiilor implicate in realizarea lui. Este o parere pe care mi-o mentin chiar daca acum cateva zile am luat decizia de a continua acest proiect si de a demara lucrarile deocamdata pe zona Voluntari. Parerea unui demnitar sau a altuia este mai putin importanta atunci cand este vorba de oameni. Sunt sute de familii care au luat credite pentru a-si putea construi o casa, oameni de care nu ne putem bate joc de dragul unor orgolii politice care se mai fac inca simtite.
Am preluat gestiunea unui proiect aflat in blocaj din cauza unor complicatii juridice. De regula, blocajele sunt create de lipsa resurselor financiare, dar de aceasta data situatia juridica a unor terenuri este cea care da batai mari de cap specialistilor. Nici financiar situatia nu putem spune ca este mai buna, avand in vedere ca numai costurile pentru realizarea utilitatilor se ridica la 128 de milioane de euro, bani pe care trebuie sa-i asigure Consiliul Local al Sectorului 1 si cel al orasului Voluntari. Totusi, problemele juridice sunt mult mai complicate, iar cheia se afla la alte institutii, nu la minister sau la ANL.
Este bine cunoscut faptul ca pentru terenul pe care va fi ridicat cartierul Henri Coanda exista mai multe cereri de revendicare depuse inca din 2001 la Primaria Capitalei. Iar unei astfel de cereri, Primaria Sectorului 1 i-a dat curs la sfarsitul lui 2004 si a facut punerea in posesie pe o suprafata de 25.000 de metri patrati. Ma intreb cum a fost facuta punerea in posesie, in conditiile in care pe acel teren exista un proiect aprobat din ianuarie 2003, prin Planul Urbanistic Zonal, plan care indica practic ca suprafata respectiva este libera de sarcini? Mergand un pic mai departe, ma intreb cum a fost posibila eliberarea unor documente care indicau ca terenul nu este grevat de sarcini si care au condus la aprobarea PUZ-ului in 2003, in conditiile in care, la Primaria Capitalei, existau cereri de revendicare inca din 2001? Sa fie vorba de incompetenta sau neglijenta unor functionari, sa fie vorba de ignoranta? Indiferent care este raspunsul corect, cei care au gresit ar trebui sa raspunda pentru aceste incurcaturi. Sper ca aceste probleme juridice sa fie solutionate cat mai curand. Daca nu, toate institutiile implicate vor raspunde pentru ceea ce se va intampla.
De acum incolo, programele ministerului si ale ANL trebuie sa fie directionate cu prioritate spre constructia de locuinte sociale care au fost neglijate in ultimii ani. In Romania, exista mii de familii care nu au o locuinta si care fac fata cu greu chiriilor exagerate practicate pe piata libera. Iar in urmatoarea perioada, numarul acestora va creste pe masura ce familiile vor fi evacuate din imobilele retrocedate. Avand in vedere acest aspect, de ce sa dam subventii de 20% din valoarea caselor pentru o categorie restransa care dispune de resurse financiare, in loc sa folosim acesti bani pentru a-i ajuta pe cei cu venituri modeste sa plateasca o chirie rezonabila? In acest moment, in Romania, accesul la o locuinta sociala este permis doar categoriilor sociale foarte defavorizate, aflate in situatii de criza. In tarile dezvoltate, exista si alte paturi ale populatiei care, in functie de treptele de venit, beneficiaza de ajutorul statului pe termen scurt, pana economisesc banii de avans la un credit ipotecar pentru cumpararea unei case. Si in Romania trebuie sa se intample acest lucru. Pentru a ajunge la acest stadiu, vom initia proiecte de modificare a legislatiei pentru a redefini conceptul de locuinta sociala. Totodata, este nevoie de o lege a chiriilor care sa reglementeze de o maniera coerenta si unitara inchirierea locuintelor si relatiile dintre proprietari si chiriasi.
Citește pe Antena3.ro
