"DE AJUNUL CRACIUNULUI" - Luca Steliana Maria

Intr-un orasel din Franta, cunoscut si sub numele de Limoges, isi ducea traiul un batran pe nume Rennes, vestit croitor in tineretea sa. Acum parasit de clienti, isi impartea viata sa intre grijile casei si pisicuta sa zglobie, Tulle, care ii insenina zilele cu nazbatiile sale. Acest lucru se intampla aproape zilnic, deoarece in casuta lor mai locuiau si cativa soricei, pe care Rennes ii indragea, ba le mai lasa cate ceva de mancare pe masa, din cand in cand, astfel incat Tulle ii pandea de fiecare data, dar fara succes.

Iata asa decurgeau zilele in casa croitorului Rennes, cateodata se mai ivea cate un client, dar nu voiam decat mici reparatii pentru hainele lor, totusi, cand asta se intampla era mare sarbatoare in casa sa. Parca se lumina intreaga incapere, iar batranelul lucra cu spor, amintindu-si cu drag de zilele in care era cunoscut pentru maiestria sa, iar la usa casei sale nu mai continuau clientii, regi, printese, mari imparatese.

Intr-una din zile iata ca soseste si bate la usa casei sale un om de vaza al orasului. Bucuros de aceasta vizita, il intampina pe acesta ca pe un rege; iar cand afla care era scopul vizitei mai ca ii venea sa planga de atata fericire. Pentru el, faptul ca ii propuse sa croiasca un costum de bal il facuse sa viseze la zilele sale de glorie si parca se vedea aievea stand din nou la masa cu fete mari, imparatesti, sarbatorind.

Indata ce pleca, omul de vaza se si apuca sarguincios de lucru, deoarece trebuia sa termine costumul pana in ziua de Craciun si mai erau doar doua zile pana atunci. Nici nu mai iesi din casa, nici nu mai manca si totusi cu toata truda sa nu reusi sa termine costumul si adormi, visand la zilele in care va sta din nou la masa cu persoane importante, va primi vizite din toate colturile lumii, iar maiestria sa in ale croitului va fi cunoscuta de toti si recunoscuta.

Obosita, Tulle dormea si ea alaturi de stapanul sau, cu gandul ca-i va prinde pe soareci odata si odata.

In tot acest timp, in seara de Ajun, cand se presupune ca fiintele ar prinde glas, soriceii au iesit din mica lor casuta, timizi, uitandu-se dupa Tulle. Vazand ca doarme, au urcat pe masa de lucru a lui Rennes si, stiind ceea ce trebuia sa croiasca batranelul, au inceput de zor sa termine ei in locul sau, astfel ca pana dimineata totul era gata.

Trezit de zgomotul vocilor zglobii ale copiilor de afara, care se jucau, altii cantau colinde de Craciun, batranelul merse si cand observa costumul, ramase uimit, cauta prin casa sa vada daca a fost cineva, nu gasi pe nimeni si atunci planse de fericire, vorbind cu Tulle ca de acum incolo le va fi mai bine.

Omul de vaza sosi si a fost foarte multumit, il lauda pentru harnicia si priceperea sa, chiar Rennes a fost invitat impreuna cu Tulle sa participe la serata din ziua de Craciun.

Todata, Rennes a fost rasplatit cu un atelier de croitorie, pe care sa-l administreze, i s-a propus sa se mute din caruta lui, dar nu a parasit-o, intrucat simtea ca ii este dator pentru binefacerea ce i s-a intamplat.

Si iata ca Rennes impreuna cu Tulle si cu soriceii sai au avut parte de un Craciun fericit, astfel ca au urmat si alte zile pline de fastul zilelor apuse.

Craciun fericit!