De la legea ilicitului la legea bunei-credinte

O data cu castigarea alegerilor parlamentare si prezidentiale in 2004, Alianta Dreptate si Adevar si-a propus ca principal obiectiv de politica: aducerea politicii fiscale in zona stimulentelor economice si nu acelea de inhibator al economiei. Din evaluarile pe care noi le avem, Romania are suficiente resurse, care sunt inhibate din cauza coruptiei, pe de-o parte, pe de cealalta parte, din cauza incapacitatii deciziei politice. Si aceste resurse se gasesc localizate in zona economiei la negru si in zona economiei la gri. Aceasta este in principal zona pe care o vizeaza noua abordare de politica fiscala a Aliantei, in sensul degrevarii fiscalitatii pe bunul contribuabil si incercarea largirii responsabilitatii fiscale catre toti cei care nu platesc in momentul de fata obligatiile fata de bugetul statului.

Din aceasta perspectiva, cred ca este extrem de important pentru fiecare contribuabil sa constientizeze faptul ca trebuie sa schimbe atitudinea in ceea ce inseamna obligatiile fiscale.

Cetatenii in mare parte se vor conforma voluntar, dar sunt si unii care nu vor face acest lucru, de aceea este nevoie si de o legislatie care sa constranga la respectarea acestor obligatii pe cei care nu fac acest lucru.

Este nevoie de un moment zero de la care sa plecam in aceasta evaluare. Este nevoie, fara insa a intra in intimitatea contribuabilului, sa avem o evaluare, un reper de la care sa plecam in ceea ce inseamna evaluarea veniturilor, categoriilor de venituri ale fiecarui contribuabil in parte si sa incercam sa verificam, pe cat se poate, daca s-au platit taxele si impozitele aferente acestor venituri.

Ca sa putem sa facem de o maniera eficienta acest lucru, este extrem de important sa avem acel element de referinta.

Acel element de referinta nu trebuie sa fie decat declaratia de avere. Orice cetatean onest care isi plateste in mod corect contributiile fata de bugetul statului, care traieste din munca lui, din efectele muncii lui, nu are de ce sa se teama nici macar de birocratia care, in opinia mea, va fi una eficienta, si nu una impovaratoare pentru contribuabil.

Declaratia de avere se vrea a fi un element de referinta de asemenea maniera, incat organul fiscal sa poata sa urmareasca tot ceea ce inseamna declaratiile de venituri ale fiecarui contribuabil si in mod natural pe cale de consecinta impozitele platite de fiecare contribuabil aferente veniturilor pe care le-a realizat.

Este adevarat, eu cred ca cea mai mare problema pe care o s-o intampinam din punctul meu de vedere este comunicarea cu populatia.

Acest lucru trebuie sa se faca mult mai eficient, de asemenea maniera, incat fiecare cetatean sa inteleaga exact ceea ce dorim in momentul de fata.

Am vazut ca s-au facut analogii intre vechea Lege 18, de pe vremea lui Ceausescu, a ilicitului si ceea ce inseamna propunerea noastra. Diferenta este fundamentala si ea consta in primul rand in faptul ca organul fiscal face evaluarea pe baza propriilor declaratii, si nu la propria initiativa de a se duce in casele oamenilor sau in curtea oamenilor si a incerca sa identifice averea acestora.

Deci, toata evaluarea se face pe declaratia fiecarui individ, si plecam de la prezumtia de buna-credinta a fiecarui contribuabil, dar acest lucru trebuie verificat. De aceea, o data la 2 ani sau la 3 ani, sau la 5 ani, atunci cand probabil ii vine randul contribuabilului respectiv de a fi verificat de catre organul fiscal, el trebuie sa stie ca si-a platit in mod corect obligatiile catre bugetul statului, aferente veniturilor pe care le-a avut.

Atat timp cat acest comportament se va manifesta, nimeni nu are de ce sa se teama de aceasta decizie de a putea verifica aceste lucruri.

In plus, o politica fiscala nu se poate face pe un an, doi, trei. Proiectia unei politici fiscale trebuie sa se faca pe un termen mediu si lung, as putea spune cel putin 8-10 ani, este adevarat, tinand cont de constrangerile care sunt. Dar aici cel mai important pentru noi este sa incercam sa utilizam elementul de politica fiscala activa care il reprezinta deducerile.

Deducerile inseamna acele cheltuieli pe care le fac un contribuabil, o familie si care nu vor fi impozitate, vor fi scazute din masa veniturilor impozabile, iar pe noi ne intereseaza sa canalizam aceste cheltuieli in doua zone pe care le consideram fundamentale: sanatatea si educatia. Sa lasam posibilitatea fiecarei familii sa investeasca mai mult in sanatatea copiilor lor, in sanatatea familiilor lor, sa investeasca mai mult in educarea copiilor lor, in educarea familiilor lor.

Avem nevoie sa facem acest pas important catre o societate a cunoasterii, o societate catre care se indreapta toata Uniunea Europeana, iar noi nu avem voie sa ramanem in urma cu acest proces. Acest lucru a fost stabilit la Lisabona in anul 2000, exista strategia de la Lisabona pentru UE care inseamna indreptarea tuturor tarilor catre o economie a cunoasterii.

De aceea, vizand pe termen lung acest gen de politica fiscala, cred ca este important ca acum sa facem primul pas nu popular, nu simplu, acela de a incerca sa schimbam comportamentul oamenilor vizavi de obligatiile fiscale pe care le au.

As vrea ca fiecare cetatean al Romaniei sa priveasca acest lucru, chiar daca el in momentul de fata nu este popular, ca pe o necesitate a Romaniei de astazi, o necesitate a Romaniei de maine, o tara care va intra in UE.

Sunt instrumente moderne de politica fiscala, sunt instrumente care nu ingreuneaza viata omului si sunt instrumente care nu fac altceva decat sa asigure organelor fiscale informatia de care au nevoie de asemenea maniera, incat in mod cinstit toti cei care isi platesc obligatia fata de bugetul statului sa o faca.

In alte conditii, ceea ce s-a intamplat pana acum, si anume o fiscalitate ridicata pe un numar redus de contribuabil, este cel mai rau lucru care se poate intampla astazi in Romania.

Noi ne-am propus, de asemenea, sa reducem fiscalitatea in zona contributiilor sociale, cu alte cuvinte, fiscalitatea in zona muncii de asemenea maniera, incat cresterea economica sa se regaseasca si in buzunarul cetatenilor, nu numai in datele statistice la nivel national.

Aceasta este filozofia de politica fiscala pe care noi o urmarim, pe care noi o vizam. Atat in beneficiul contribuabililor, cat si in beneficiul statului, astfel incat bugetul statului sa nu aiba de suferit, astfel incat companiile sa ramana cu mai multi bani pentru a se retehnologiza, pentru a-si creste competitivitatea, dar si in buzunarul cetateanului sa intre mai multi bani, sa o duca mai bine.