De vanzare - imaginea Romaniei

Din cat am apucat sa citesc in diagonala din stenogramele diverselor sedinte PSD, cel mai mult m-a frapat solutia propusa de unul din mai-marii partidului pentru a-l cuminti pe un baron local parca din Constanta: respectivul necesita o rasplata si era gata sa plece consul unde ne vine noua - adica PSD-ului.

Nonsalanta cu care parea ca fusese rostita respectiva propozitie este numai varful unui aisberg de stupefactie pe care mi l-a declansat asa-zisa solutie de cumintire a unui baron local. Dar avem de-a face in acest caz cu o nerusinare multidimensionala, cu o insulta de proportii adusa nu numai poporului roman, dar si profesiei diplomatice.

Care va sa zica, pentru a inchide ciocul flamand al unui coate-goale corupt si hot, un fruntas al PSD propunea sa-l trimita pe respectivul sa reprezinte Romania ca sef de consulat. Unii ar putea spune ca acest lucru nu este chiar foarte grav - in fond, nu e vorba de un post de ambasador. Problema este ca deplorabilul capital de imagine al Romaniei in strainatate ar putea fi mult imbunatatit de niste consuli profesionisti. De ce? Pentru ca, spre deosebire de ambasador, care are de-a face mai mult cu oficiali, politicieni, in medii inchise, controlate, consulul este cel care reprezinta fata Romaniei pentru publicul de rand al tarii in care se afla. Sa trimiti un personaj dubios ca ambasador poate avea dimensiunile unui gest de tradare a tarii, deoarece respectivul poate periclita interesul Romaniei la nivel inalt. Sa te joci in acelasi fel cu functiile de consul reprezinta o nepasare fara margini fata de felul in care este vazuta Romania atunci cand interesele politice si calculele geostrategice nu obtureaza bunul-simt.

Consulul poate fi primul oficial al statului roman cu care dau ochii potentialii turisti sau investitori in Romania sau agentii de turism ori secretarele acestora. Prin simplul act de eliberare a vizelor - de care daca turistii nu au nevoie atunci cei care vin in Romania cu afaceri au nevoie aproape intotdeauna - si nu numai, consulul sau diplomatul din sectia consulara poate crea acea vitala prima impresie despre Romania in randul omului de rand din tara in care se afla. Intre altele, tot cu sectia consulara au de-a face si romanii plecati din tara, pentru care experientele de care au parte la consulatul Romaniei le dau temperatura schimbarii de acasa si le confirma sau infirma justetea deciziei de a pleca din Romania. Nu in ultimul rand, sectia consulara are de-a face si cu jurnalisti straini care poate ar vrea sa calatoreasca in Romania pentru a face reportaje.

Una peste alta, consulii Romaniei au sansa reala de a influenta acele stereotipuri prin care este filtrata imaginea Romaniei: coruptie, dezordine, copiii strazii, economia vraiste etc. Acea prima impresie pe care ei o creeaza poate infirma sau confirma, prin asociere, tot ce stiu despre Romania, deoarece un stereotip da nastere altora cu rapiditate, iar stereotipurile negative sunt mult mai prolifice decat cele pozitive. Mai mult chiar, aceiasi consuli pot face acest lucru exact in randul acelor straini care conteaza mai mult decat alti ambasadori, ministri, sefi de stat etc., cei care vorbesc cu prietenii si pot transmite acel mesaj creat in urma contactului cu consulatul. Respectivul mesaj poate contracara documentarul despre coruptie sau copii institutionalizati de la televizor sau il poate face si mai potent.

Ce relevanta poate avea acest lucru pentru lumea afacerilor din Romania? Nu trebuie decat sa ne gandim la imaginea Romaniei in ochii lumii afacerilor din Vest sau in randul publicului larg din tarile alea civilizate intre care vrem sa ne numaram. Daca Romania, prin trimisii sai, fortifica imaginea de Wild West pe care deja o are, asta nu poate ajuta profilul ei ca destinatie de afaceri sau destinatie turistica unde cineva ar vrea sa vina sa cheltuiasca bani.

Oferind deci posturile de consul aiurea, ca biberoane pentru copiii obraznici din teritoriu, PSD-ul calca astfel in picioare sansele ameliorarii imaginii Romaniei, ca si cum Romania are capital de imagine de irosit. Iar ideea ca un afacerist corupt din provincie ar putea fi totusi un bun consul este o sfidare a bunului-simt, deci oferta posturilor de consul ca pomana politica este greu de aparat. Intr-o lume ideala, nici macar posturile de ambasador nu ar fi accesibile decat diplomatilor profesionisti. Dar extinderea cangrenei si in randul consulilor trebuie sa inceteze, pentru ca Romania trebuie sa-si remedieze imaginea in lume incepand de la aceste detalii.

Andrei Postelnicu scrie pentru cotidianul international Financial Times din redactia acestuia din New York si in paginile Jurnalului National in calitate personala