Singurul lucru care mi se pare cat de cat notabil in prima saptamana de campanie electorala este iritarea PSD-ului datorata postului Antena 1, (...)
(...) iritare exprimata prin intermediul domnului Dan Matei-Agathon, cunoscut ca sef al departamentului nervi, angoase si suparari de partid. El scoate postul vinovat ca-i face parte PUR-ului, ca moderatoarea Gabriela Vranceanu este vanduta CDR-ului, ca este partinitoare etc. Bun, sa admitem ca este asa, dar telespectatorii ce vina au? E mai bine sa vorbeasca ceilalti candidati prezenti in emisiune despre actualii primari PSD si sa-i faca de cacao in lipsa? Asa s-a intimplat cu Daniela Buruiana de la PRM, care l-a fript pe Vasile Gherasim, primarul Sectorului 1, ca la sedinta de partid, cu patima si angajament. In loc de dialog a fost un monolog. E mai bine asa pentru noi, telespectatorii? Daca ce spune doamna Buruiana, cu cele doua vile nedeclarate ale domnului Gherasim, este adevarat? Eu n-am auzit decat varianta ei. Unde a fost domnul primar, sa-i raspunda si sa se apere? Cred ca supararea asta a PSD-ului este buna, dar nu pe tot satul. Avem nevoie de confruntari, de discutii aprige si nemenajate, de lupta. Altfel va trece campania ca gasca prin apa. Fara contacte directe si dure atentia masei mari a alegatorilor nu poate fi trezita. Si asa este o lehamite fata de politica de nu o poti misca nici cu buldozerul. Fitele de tipul ăâ¬Å¾imi iau jucariile si plec" exprimate de Dan Matei Agathon nu-s din povestea asta. Oamenii vor confruntare la televizor. Sa stie, sa afle, sa se enerveze, sa discute! Asta-i campania. Organul de elector functioneaza daca este incitat. Altfel la alegerile astea va fi o abstinenta ca la manastire. Campania pe televizor este esentiala. Eu n-am timp sa merg la manifestari electorale chinuite si regizate sau la spectacole de lansare, unde te apuca rasul de cata stangacie poate fi atunci cand copia romaneasca a show-ului este de fapt o parodie a originalului american. Daca un extraterestru ar vedea aceste spectacole de lansare a candidaturilor la primarii, ar putea jura ca suntem americani pur-sange si ca doar o greseala a geografiei ne-a aruncat in Europa. Specialisti americani, stil american, baloane, stegulete, sepcute, vorbitori in camasa, aplauze frenetice pe nelipsitul ăâ¬Å¾We are the Champions", discursuri intepate, urale regizate... Ce ne lipseste sunt banii, puterea si economia americanilor. In rest, nu-i nici o diferenta. Spectacolele electorale stau marturie. Ce legatura au insa acestea cu masa electoare autohtona, este alta problema. Cred ca se pune un accent exagerat pe divertismentul muzical, in detrimentul dezbaterii aprinse, directe. L-am auzit pe domnul Geoana ca el nu va raspunde provocarilor care vor depasi limita discutiilor civilizate. Apreciez pozitia domniei sale, este corecta si eleganta, dar ce ne facem cu ce vrea de fapt publicul larg. Ce fel de lupta este aceea fara atac? Nu se poate face campanie doar in scoli si universitati. Cum ar fi o disputa electorala la filarmonica, cu Mircea Geoana cap de afis, care-si prezinta platforma-program cantand la pian lied-uri de Frederic Chopin? El ar fi acompaniat de orchestra de partid, avandu-l ca dirijor de domnul Adrian Nastase, cu Octav Cozmanca la timpane, Dan Matei Agathon la tromboane, Miron Mitrea la talgere si Viorel Hrebenciuc la casierie, casieria in campania electorala fiind cel mai important instrument al orchestrei oricarui partid. Dupa domnul Geoana si orchestra PSD-ului ar urca pe scena Traian Basescu, care ar interpreta la cornet de inghetata cateva fragmente din opereta ăâ¬Å¾Asfaltul fermecat" acompaniat de soprana de coloratura Anca Boagiu de la sectorul 2. Teodor Stolojan ar tine bagheta de dirijor, iar in orchestra i-am recunoaste pe Mona Musca la trompeta, pe Gheorghe Stefan-Pinalti la acordeon si pe Emil Boc la contrabas si contra-orice, pe toate posturile de televiziune.Citește pe Antena3.ro