Fortareata

Pe 27 iulie 1941, Hitler ii scria generalui Antonescu si cerea ajutorul trupelor romanesti la est de Nistru. Armata a 3-a trecuse deja Nistrul de pe 17 iulie.

La asediului Odessei, localnicii au rezistat cu stoicism bombardamentelor armatei romane

Portul Odessa avea o pozitie fortificata si nu putea fi incercuita in totalitate din pricina flotei de razboi sovietice. Apararea fusese organizata in trei linii: prima avea 80 de kilometri lungime si se afla la 25-30 de kilometri departare de oras, a doua era la 6 kilometri, iar a treia chiar in oras. Portul Odessa era aparat de doua divizii si un regiment de puscasi, una de cavalerie, una de marina, un regiment NKVD, 69 IAP, doua escadroane de avioane si un escadron de bombardiere.

Dar pe 16 octombrie 1941, romanii au cucerit fortareata. Totusi, multi credeau ca orasul a cazut fara lupta, din cauza situatiei critice in care se gaseau armatele sovietice din bazinul Donetului si din Crimeea si mai ales din cauza bombardamentelor artileriei si aviatiei germane asupra orasului si portului.

Moarte, disperare si mult sange varsat in timpul asaltului asupra portului ucrainean Odessa. Victoria romanilor a fost profund umbrita de pierderile care pareau inimaginabile la inceputul conflictului. Prea multa moarte...

TEORIA. Mai mult, chiar majoritatea comandantilor de mari unitati care luptau pe frontul Odessei au ramas convinsi ca orasul a cazut fara lupte, deoarece, de la 20 septembrie 1941, cand au avut loc ultimele atacuri ale Diviziei 3 Infanterie pentru atingerea santului anticar intre Dalnik si Kobagenko, nu s-a mai incercat din partea noastra nici o actiune ofensiva de natura sa zdruncine o aparare care se dovedise atat de puternica si de indarjita, scrie generalul Iosif Teodorescu in memoriul sau asupra luptelor care au precedat cucerirea Odessei.

LUPTELE. Dar adevarul este altul. Comandamentul sovietic hotarase parasirea capului de pod mai demult, din pricina greutatilor de aprovizionare. Planuisera ca evacuarea sa se termine la 22 octombrie. Actiunile ofensive ale Diviziei a 11-a, executate in zilele de 8-13 octombrie, au dat o ultima si puternica lovitura apararii sovietice, cu efecte tactice si strategice care au silit pe inamic sa paraseasca orice idee de amanare a evacuarii; sa-si grabeasca retragerea cu cateva zile; sa distruga sau sa paraseasca o mare cantitate de material de razboi; sa-si paraseasca un mare numar de partizani; sa piarda un regiment care a fost distrus sau capturat in cursul acestor lupte, scrie generalul Teodorescu.

PRET EXTREM DE MARE! Batalia Odessei a aratat si fata neplacuta a razboiului. In ciuda prestigiului obtinut de armata romana, pretul a fost extrem de mare: 98.000 de morti, raniti si disparuti (28,50% din ofiteri si 26,76% din soldati). Desi in mod oficial Ion Antonescu nu s-a aratat nemultumit de consecintele bataliei de la Odessa, totusi le-a semnalat conducatorilor armatei nemultumirile sale: De la soldatul si ofiterul cel mai tanar si pana la cel mai batran au pierdut din prima zi a pasirii lor pe campul de lupta toata increderea lor in sefi. COMPASIUNE SI REPRESALII In timpul ocupatiei, oamenii din Odessa erau obligati sa munceasca la saparea santului anticar in estul orasului. Primeau in schimb lapte si paine. Orasenii cu bani plateau soldatii sa-i scuteasca de munca. Romanii dadeau mancare noaptea oamenilor din Odessa, fara stirea nemtilor. Totusi, in noaptea de 22 catre 23 octombrie, comandamentul romanesc din Odessa a sarit in aer. Au murit 66 de soldati si ofiteri germani si 17 ofiteri romani. Se spune ca atacul a fost pus la cale de NKVD. In trei ore, in piata centrala, evrei si comunisti au fost spanzurati. A doua zi, aproximativ 5.000 de evrei au fost impuscati. Cate 100 pentru fiecare soldat mort si cate 200 pentru fiecare ofiter. EROISMUL IN VERSURI! Cucerirea Odessei a provocat entuziasm in randul populatiei civile din tara. In presa vremii au aparut poezii de lauda la adresa ostasilor cuceritori: Se-ntorc vitejii din Odessa/ Se-ntorc impodobiti cu flori/ Si-n calea lor raman tacute/ Multimile de trecatori./ Prin suflete strabat fiorii/ Orgoliului romanesc/ Si deodata mii de piepturi/ In lungi urale izbucnesc. (Se-ntorc vitejii din Odessa, Grigore Salceanu).