Inapoi la cultura!

In fiecare an, la 21 mai se sarbatoreste Ziua Mondiala a Culturii. Un bun prilej pentru a ne intreba ce mai inseamna astazi cultura.

Inca de la mijlocul anilor ă€˜60, cand, in Occident se conturau semnele postmodernitatii, Jean-Francois Lyotard vorbea despre criza sistemului universitar si de indepartarea omului de cultura. Intr-o lume care isi traieste existenta cu sufletul la gura, in care satelitii si Internetul confera comunicarii si schimbului de informatii o viteza inimaginabila in urma cu cateva decenii, cultura are un handicap fundamental: este mare consumatoare de timp.

Cauzele crizei culturii in Romania nu sunt greu de intuit. Spre deosebire de occidentali, romanii au intrat in postmodernitate fara a asimila complet modernitatea. Romania lui Nicolae Ceausescu era un taram ubuesc, suspendat in timp, care nu prea avea nimic in comun cu Europa sfarstiului de secol XX. Doua ore zilnice de program TV, o presa scrisa care isi merita numele doar prin formatul publicatiilor, nu si prin continut, filmele cu absolventii de facultati repartizati la tara care intrezareau imaginea paradisului in ochii blanzi ai vreunei bovine, mereu indragostiti de fata presedintelui de CAP, sub privirea inteleapta a comunistului de omenie care era secretarul de partid, folclorul nou care razbatea printre ferestrele intredeschise ale apartamentelor de bloc. Cine nu isi aminteste acest chip mediatic si artistic al Romaniei dinainte de 1989? Tot ce ii mai ramane omului atunci era, pe vremea aceea, sa se inchida in biblioteca, sa uite de toate si sa devoreze volum dupa volum.

Cioran spunea candva ca romanii sunt fie nuli, fie excesivi. Dupa revolutie, situatia s-a intors pe dos ca o manusa. S-a produs o explozie a mass-media, a aparut televiziunea prin cablu, pornografia si violenta au invadat tarabele, salile de cinematograf si canalele de televiziune. Internetul si chat-ul au devenit prezente indispensabile in viata multor tineri. Pretul vietii cotidiene a devenit tot mai mare. Pentru a putea duce o viata decenta, un om trebuie sa tina doua-trei servicii, asa ca pentru multi singura forma de cultura a devenit motaitul in fotoliu, cu telecomanda in mana. Telenovelele, Liga Campionilor, Vacanta Mare, luptele de K1, talk-show-urile, manelele sunt, de ceva vreme, un soi de guma de mestecat pentru ochi si pentru minte.

Criza culturii este reala. O simtim noi, o traiesc ungurii si polonezii, nu sunt straini de ea francezii si nemtii. De aceea, la nivelul Uniunii Europene programele de incurajare a diversitatii culturale consituie o prioritate absoluta. Oamenii trebuie sa regaseasca starea de normalitate, confortul sufletesc si linistea morala de a savura marea si adevarata cultura. Sa uitam pentru o zi de telefoane mobile si e-mailuri si sa ne scufundam intr-o sonata de Schubert, sa zabovim in fata tablourilor dintr-o expozitie, sa intram intr-un anticariat pentru a mangaia copertile triste ale unui tom din alte vremuri, sa radem, sa plangem si sa aplaudam la un spectacol de teatru.

Fara o clipa de cultura, nu poti sa fii om intreg.