Dupa ce ajung in SUA, oamenii, vreme de vreo doi ani, au o reactie de "supravietuire" si muncesc din greu, trag cat de tare pot.
Perioada de dor maxim de casa e de obicei la sase luni de la sosirea aici, dar dupa aceea se diminueaza. "Bastinasii" te primesc bine, nu ai nici o problema, nu esti discriminat, nu ti se fac faze urate, ba dimpotriva, lumea te ajuta, pentru ca toti stiu cum a fost. La noi, in Departamentul de Geofizica, 60% din masteranzi si doctoranzi sunt straini. Daca mai adaugam la asta pe cei care sunt a doua generatie in SUA, dar inca stiu de acasa limba natala, in stiinte si inginerie, la nivel de master si doctorat, americanii "pursange" sunt in minoritate clara.O NECUNOSCUTA. Pentru straini, Romania e una din multele tari cu nume greu de tinut minte din spatiul ex-sovietic. Stiu de gimnastica, de Dracula si uneori si de Ceausescu. Nu au opinii preconcepute, nici pozitive, nici negative fata de noi. Romanii sunt una din multele "legume" din "ciorba" de pe aici, alte natii sunt mult mai vizibile, de obicei proportional cu numarul studentilor. 50 de romani in 20.000 de studenti, plus angajati, cat are Stanfordul e putin. Nu mi s-a parut ca au auzit de "scoala romaneasca".
CAZURI. Solutia consta in dezvoltarea din partea companiilor romanesti si multinationale interesate intr-un proces de recrutare, in care fazele initiale au loc prin mijloace de comunicare la distanta, si doar in ultima faza candidatul se deplaseaza in Romania pentru interviu. Numarul mic de cadre didactice de origine romana reflecta faptul ca romanii au inceput sa vina in numar mai mare de abia la cativa ani dupa 1989 si ca dureaza ceva pana ajungi din student profesor. Cresterea economica ce va aparea in Romania in anii de dinainte si dupa aderarea la Uniunea Europeana ma face foarte interesat de oportunitatile din tara. Exista persoane cu experienta mediului american, cu o istorie de succes profesional, cu putere de munca si adaptare, care sunt interesate sa avanseze catre reusita impreuna cu o companie romaneasca dinamica.