La raurile Babylonului

Corelarea relicvelor materiale cu cele scrise, si in special cu Biblia, este o sarcina pe cat de dificila, pe atat de importanta. Influenta instrumentelor muzicale ale societatii iudaice in celelalte culturi a fost extrem de nesemnificativa, ea reducandu-se in special la simple zornaitoare, la clopoteii decorativi din sinagogi sau la sistrele si instrumentele producatoare de zgomot folosite la sarbatoarea Purimului.

Cea mai mare parte a dovezilor istorice plaseaza muzica in sfera exercitarii cultului. Dar din istorisirile privitoare la Tabernacol sau la pribegia evreilor in pustiu, muzica este cu totul absenta.

Clopotele sau probabil clopoteii inchisi, zurgalaii de pe vesmintele marilor preoti, nu aveau functiuni muzicale, ci doar apotropaice. Trompetele sau trambitele serveau in special sa dirijeze miscarile in campaniile militare, pentru ordonarea obstilor sau chiar pentru ocaziile fericite, pentru exprimarea bucuriei. Iata cea mai completa descriere a acestei utilizari:

Si a grait Domnul cu Moise si a zis: Fa-ti doua trambite de argint; din ciocan sa le faci, ca sa fie pentru chemarea obstii si pentru plecarea taberei. De se va trambita din ele, se va aduna toata obstea la usa cortului adunarii.

De se va trambita numai din una, se vor aduna la tine toate capeteniile cele mai mari ale lui Israel.

Cand veti insoti sunetele cu strigate, se vor ridica taberele cele dinspre rasarit.

Cand veti insoti a doua oara sunetele cu strigate, se vor ridica taberele cele dinspre miazazi. Cand veti insoti a treia oara sunetele cu strigate, se vor ridica taberele cele dinspre mare. Cand veti insoti a patra oara sunetele cu strigate, se vor ridica taberele cele dinspre miazanoapte. Sa insotiti sunetele cu strigate numai pentru plecare.

Iar cand chemati adunarea, sa sunati, dar sa nu insotiti sunetele cu strigate.

Din trambite vor suna preotii, fiii lui Aaron: aceasta-i pentru voi lege vesnica din neam in neam. Cand veti merge la razboi, in pamantul vostru, impotriva vrajmasilor care navalesc asupra voastra, insotiti sunetele de trambita cu strigate si veti fi pomeniti inaintea Domnului Dumnezeului vostru si veti fi izbaviti de vrajmasii vostri.

In ziua voastra de bucurie, la sarbatorile voastre si la lunile noi ale voastre, sa trambitati din trambite la arderile de tot ale voastre si la jertfele voastre de impacare si prin aceasta veti fi pomeniti inaintea Dumnezeului vostru" (Num. 10,1-10).

Nici cand Regele David a transportat Chivotul Legamantului la Ierusalim, acompaniamentul de lire (sau harpe), psaltire, tobe (sau fluiere), timpane si chimvale nu sugera altceva decat o mare sarbatoare populara, nicidecum oficierea unei slujbe religioase sau savarsirea unui ritual anume. Chiar si descrierea inaugurarii Templului lui Solomon nu are vreo referire explicita la muzica.

Dar in Cartile Cronicilor (Paralipomena), elementul muzical apare ca fiind cel mai pregnant din timpul serviciului divin, ilustrat de instrumentistii si cantaretii levitici, asa precum au fost ei incetateniti de David si de Solomon. Si deoarece listele cu exilatii intorsi din Babylon includ un anumit numar de familii de cantareti ai Templului, se poate presupune ca spre sfarsitul perioadei celui dintai Templu a existat deja un fel de organizare a muzicii de cult in Ierusalim.

Listele cu exilatii intorsi din Babylon (foto) includ un anumit numar de familii de cantareti ai Templului

Dupa intoarcerea din exilul babylonian, muzicii religioase ii este acordat un rol din ce in ce mai important in organizarea slujbelor Templului. Lucrul acesta se pare ca n-a fost intotdeauna simplu; a existat chiar o lupta pentru suprematie intre preoti si cantaretii levitici, care tineau la prestigiul lor. N-ar fi exclus ca acesta sa fie motivul includerii psalmului 136 - La raurile Babylonului in Psaltirea Regelui David. Poemul personifica pe cantaretii levitici care nu voisera sa se alature celorlalte formatii de muzicieni existenti la curtile cuceritorilor lor. Acestia tineau sa innoiasca in permanenta prestatiile prin cooptarea celor capturati in urma expeditiilor de cucerire. Orchestrele curtii si templului din Mesopotamia in aceasta perioada sunt prototipul viitoarei muzici a Templului din Ierusalim, dupa intoarcerea din exil. Un mare numar de instrumente de coarde, dar numai unul sau doua tipuri dintre acestea, pentru uniformitatea muzicii, un mic numar sau poate doar o singura pereche de chimvale si un cor numeros. Trompetele preotilor au constituit un corp separat, dar nu neaparat cu o functionalitate muzicala.

Aclamarea eroilor era una dintre ocaziile la care muzica era nelipsita. Incoronarea unui rege era o alta ocazie in care muzica dadea stralucire sarbatorilor. Biruinta in fata dusmanilor dadea nastere unor frenetice manifestari: fie ele spontane sau organizate, demonstratiile de bucurie includeau manifestatiile femeilor, care cantau, dansau si bateau din tobe, o practica existenta inca printre beduini.

Distractiile de la curte nu se puteau nici ele lipsi de muzica. Evident, banchetele si ospetele erau insotite de muzica si de dans, ca si serbarile populare.

Adevarata muzica folclorica apare foarte rar, doar in mentiunile din cartile profetilor, despre cantecele si strigatele ritmate ale culegatorilor din vii.

Totusi Cantarea Cantarilor, atribuita lui Solomon, pare sa fie o culegere de cantece rituale de nunta. Si-atunci, pare evident ca ea sa fi luat fiinta din arta populara. Pe baza unor ritualuri dramatice colective, legate de cultul vechi ebraic, au aparut si multe alte cantece si dansuri. Ca si in Egiptul antic, textul de cult era nu numai cantat, ci si acompaniat de dans. In timpul transportului Chivotului Legamantului, David si intreaga casa a lui Israel cantau... cu titere, gusle, timpane, tamburine, cimbale... Dar cum sa fi aratat ele, toate aceste instrumente muzicale a caror evocare este atat de captivanta? Numai Dumnezeu stie...