Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Noaptea isi intinde mantia ei neagra peste orasul cufundat in vise. Doar zana alba a iernii da stralucire unei nopti lungi, iar cupola de stele lumineaza drumurile solitare. Dar vantul da viata ramurilor uscate, scuturand cate un fir de zapada. Apoi el zboara mai departe, privind incruntat pe la ferestrele pictate cu flori de gheata. In case, bradutii impodobiti adapostesc cadouri, iar copiii plutesc fascinati in lumea viselor.
Ascunsa de frigul naprasnic, sub aripa protectoare a linistii noptii, stau si scriu poezii despre fulgi si oameni de zapada. O lacrima cristalina se rostogoleste lin, incoltind amintirea unei povesti de demult... A fost odata o lume trista. In vremea aceea, copiii nu aveau mancare si adapost, cei orfani suspinau abandonati departe de o familie calda si iubitoare; multi dintre copii mureau unul cate unul, in saracie si bloi incurabile. Pe strazi, batrani uitati de propriii lor copii, cerseau plangand cativa banuti aruncati de trecatorii nepasatori. In lume, mii de oameni mureau nevinovati in razboaie fara de rost, in timp ce, departe de ei, parintii isi plangeau copiii furati de luptele inutile ale omenirii. Atunci totul era atat de trist. Intr-o noapte, in Ajunul Craciunului, m-am asezat in fata bradului si cand afara norii cerneau fulgi mari de zapada, mi-am dorit nu lacrimi in ochi, ci o lume mai buna, o lume a credintei si a pacii, o lume in care oamenii sa fie generosi, sufletisti, cum incearca sa fie in zilele de sarbatoare. In magica noapte a Craciunului, undeva o stea a stralucit mai puternic ca niciodata. Departe, in timp si spatiu, demult, dar mai aproape ca niciodata, Fecioara Maria il nastea pe pruncul Iisus. Nasterea sa da speranta omenirii intr-o lume mai buna...Citește pe Antena3.ro
