x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

LUMEA CRACIUNULUI ETERN - Barbu Maria Simona

0
22 Dec 2004 - 00:00
Noaptea isi intinde mantia ei neagra peste orasul cufundat in vise. Doar zana alba a iernii da stralucire unei nopti lungi, iar cupola de stele lumineaza drumurile solitare. Dar vantul da viata ramurilor uscate, scuturand cate un fir de zapada. Apoi el zboara mai departe, privind incruntat pe la ferestrele pictate cu flori de gheata. In case, bradutii impodobiti adapostesc cadouri, iar copiii plutesc fascinati in lumea viselor.

Ascunsa de frigul naprasnic, sub aripa protectoare a linistii noptii, stau si scriu poezii despre fulgi si oameni de zapada. O lacrima cristalina se rostogoleste lin, incoltind amintirea unei povesti de demult...

A fost odata o lume trista. In vremea aceea, copiii nu aveau mancare si adapost, cei orfani suspinau abandonati departe de o familie calda si iubitoare; multi dintre copii mureau unul cate unul, in saracie si bloi incurabile. Pe strazi, batrani uitati de propriii lor copii, cerseau plangand cativa banuti aruncati de trecatorii nepasatori. In lume, mii de oameni mureau nevinovati in razboaie fara de rost, in timp ce, departe de ei, parintii isi plangeau copiii furati de luptele inutile ale omenirii. Atunci totul era atat de trist.

Intr-o noapte, in Ajunul Craciunului, m-am asezat in fata bradului si cand afara norii cerneau fulgi mari de zapada, mi-am dorit nu lacrimi in ochi, ci o lume mai buna, o lume a credintei si a pacii, o lume in care oamenii sa fie generosi, sufletisti, cum incearca sa fie in zilele de sarbatoare.

In magica noapte a Craciunului, undeva o stea a stralucit mai puternic ca niciodata. Departe, in timp si spatiu, demult, dar mai aproape ca niciodata, Fecioara Maria il nastea pe pruncul Iisus. Nasterea sa da speranta omenirii intr-o lume mai buna...

A fost odata o fetita care credea ca oamenii de zapada au inimi, care credea ca Mos Craciun exista; o fetita care visa o lume fara razboaie, o lume a copiilor sanatosi, fericiti... un copil care credea in minuni.

Cred si astazi la fel ca ieri ca intr-o zi lumea va fi ca in povestea mea, o lume magica in care Spiritul Craciunului sa ne fie alaturi clipa de clipa. Minunea sta in puterile noastre de a schimba lumea...

Cu drag, Sara

Copiilor fara parinti, parintilor fara copii, oamenilor singuri, in noaptea de Craciun, celor care viseaza la o lume mai buna...

Barbu Maria Simona, loc. Marginenii de Jos, jud. Prahova
Citeşte mai multe despre:   lume

Serviciul de email marketing furnizat de