Nebunia tranzactiilor

Banii romanilor se strang in cantitati mai mari sau mai mici la banci sau in fonduri de investitie si abia de aici isi incep marile aventuri.

Marile tensiuni ale banilor se concentreaza in front office-urile departamentelor de tranzactii ale bancilor. In birourile din fata se afla linia intai a pietei pe care marfurile sunt chiar banii.

VALUTE IN TIR INCRUCISAT. Nebunia din front office nu este evidenta. Aventura a disparut in forex (foreign exchange - serviciul de tranzactii valutare) sau s-a transferat la nivelul calculelor de management al riscurilor. Dealerii nu mai lucreaza dupa intuitie, ci strict dupa calcule de functii complexe, spune Liviu Enache, director de trezorerie la RoBank. Enache recunoaste totusi ca este foarte mare, tensiunea de dinainte de a apasa tasta de calculator prin care se da drumul tranzactiei pe piata.

TENORI DE MILIOANE DE EURO. Dealerul unei banci are o limita de risc care se poate masura in marimea pozitiei deschise, adica a diferentei dintre vanzarile si cumpararile de bani. In medie, pozitia deschisa a unui dealer roman poate fi de 1-5 milioane euro, la sfarsitul fiecarei zile. Cei ce isi pot asuma riscuri la termen sunt numiti tenori de colegii lor. Am rugat un dealer sa ne povesteasca o experienta nebuna din linia intai. BNR urma sa reduca dobanda de interventie, pe care o plateste bancilor pentru depozitele in lei. Strategia (sau partitura) consta in vanzari de valuta contra lei si in plasarea acestora la BNR, cat inca pretul (dobanda) este mare.

VANZARE SCURTA DE EURO. Cu partitura in fata, tenorul intra pe scena dis-de-dimineata. Se asigura ca analistii mai cred inca in caderea euro fata de leu. In prima ora de piata dealerul nostru se grabeste sa vanda euro contra lei. Stie foarte bine ca nu are acei euro anume destinati vanzarii. Operatiunea este posibila, caci decontarile se fac mai tarziu. In argou, vanzarea primeste atributul scurta. Se mai spune ca dealerul este scurt de euro. Sau ca pozitia lui este scurta pe euro. Aceasta a fost prima arie.

CERE EURO DEJA VANDUTI. In sfarsit, cand nebunia primelor doua ore de pe piata s-a mai domolit, dealerul cumpara discret, cu dolari, cantitatea de euro pe care o vanduse (scurt) si isi incheie cu o ultima arie opera. Preda terenul colegului care se ocupa de plasamentele de lei la banci (inclusiv la BNR) spunandu-i ca i-a castigat banii necesari. Astfel s-au scos bani din informatia ca BNR va scade dobanda de interventie. In mai multe etape, dealerul a obtinut dintr-o valuta inconvenabila (francii elvetieni) leii necesari pentru a fi plasati in depozite la BNR, riscand o vanzare scurta.

DOLARI PE FRANCI ELVETIENI

Ca sa obtina acei euro pe care trebuie sa-i plateasca, dealerul trebuie sa-i cumpere fara sa atraga atentia pe piata. Ceea ce nu e usor cand toti vand si, mai ales, cand ai de vanzare franci elvetieni, care au o piata linistita, deci iar nu e bine. Dealerul se decide sa cumpere, cu francii lui, dolari. Ca sa-i convinga pe vanzatorii de dolari, le propune un pret de cumparare (bid) cat mai apropiat de pretul cerut de vanzatori (ask). A oferit aproape tot atatia franci cati vrea vanzatorul.