Nevinovatele superstitii...

DORU COBUZ

Jurnalul National: Ce sunt superstitiile si la ce ne folosesc ele?

Sabina Ispas: Ma feresc sa folosesc acest termen cu foarte multa usurinta, pentru ca se asociaza gresit practici si o serie de invataturi traditionale cu diferite comportamente care au patruns, au fost acceptate in cultura noastra recent. Teama, crisparea si nedumerirea oamenilor in fata provocarilor vietii sunt abordate cu astfel de practici si superstitii, un fel de set de reguli de interdictii si recomandari care sintetizeaza o experienta a generatiilor, care a si fost verificata de colectivitate.

De aceea, nu as generaliza termenul de superstitii, pentru ca riscam sa aruncam la un cos peiorativ o intreaga zona a culturii noastre. Ele dau o viziune coerenta asupra lucrurilor si experientelor, la nivelul unui grup, unul in care comunicarea este normala si directa intre toti membrii sai, dar si stabilesc Dreapta Masura la nivelul grupului.

Este aceasta cultura mai bogata in mediul rural decat in cel urban?

Apar diferente in ceea ce priveste normele comportamentale, conceptele folosite, actiunile recomandate sau interzise, dar nu cred ca aceste diferente sunt apreciabile la nivel cantitativ. As spune ca ruralul are sistemul mai bine conservat, ca urbanul inoveaza mai rapid. Urbanul, datorita dinamicii, fractureaza mai repede legaturile, este mai permisiv, mai ales in sistemul informational de astazi. In acelasi timp, baza informativa a celui din urban este diferita de cea din mediul rural, tocmai pentru ca nu mai este unitara. As spune ca mai atasati de anumite gesturi care se recomanda a fi sau a nu fi facute sunt traitorii in mediul urban, pentru ca ei sunt bombardati cu foarte multe informatii si contexte speciale, spre deosebire de traitorii in mediul sa-i zicem rural...

O lume nebuloasa si fragila

Poarta astfel de practici o mostenire pagana?

Nu as spune cu atata usurinta practici pagane. Dupa 2000 de ani de crestinism imi este foarte dificil sa vorbesc despre experienta pagana, pentru ca nu o cunosc. As spune ca nu o cunoaste nici bunicul, nici stra-stra-strabunicul, pentru ca este foarte departe. Cultura se bazeaza pe niste modele general umane. Aceste antroposuri pot sa aiba de-a lungul istoriei milenare a umanitatii diverse valori, semne si semnificatii, in functie de un complex intreg de factori.

Mi-e foarte greu in anul 2005 - mi-ar fi fost la fel de greu si in 1500 - sa vorbesc de experienta pagana, pentru ca memoria colectiva nu dureaza mai mult de doua generatii. Pagan fata de ce? Pagan este cineva care nu respecta norma ta... nepagana.

Foarte greu veti gasi amintirea unor practici de acum 200 de ani. Uitati-va in cronici, in ceasornicul domnilor, cronica lui Iordache. Cat de acolo se mai pastreaza astazi?

Sunt romanii un popor de superstitiosi?

Nu. Mult mai putin superstitiosi decat altii, pentru ca romanii au inca un sistem cultural. Superstitioase sunt acele grupuri al caror sistem cultural este fragil, fracturat, nebulos... Care trec printr-o criza.

Romantice credinte personale

Dar ar putea fi superstitiile eliminate si aruncate in cosul uitarii de colectivitate?

Nu, in nici un caz. Nu cred ca se poate schimba norma, din a apara normalitatea si viata in a se dispersa, a distruge omul si viata. Lipsa de informatie referitoare la valoarea omului, a creatiei, a vietii, in toata aceasta dinamica a raului, in care violenta se dezvolta nu poate sa dea o noua norma. Dar se pierde dreapta masura.

Individul trebuie sa aiba armonie in ambiantul lui pentru a supravietui si a fi creator.

Toate transformarile suferite de societatea omeneasca pana astazi reprezinta creatie. Pentru a duce aceasta creatie mai departe, el trebuie sa aiba un mediu echilibrat in care sa poata intra in competitie.

Nu superstitia este cea care primejduieste socialul. As spune ca anumite superstitii, si de data aceasta chiar la superstitii ma refer, de multe ori pot sa fie niste nevinovate si romantice credinte personale, care doresc sa atraga binele si nu raul. Alteori, norme care dau celui care priveste societatea romaneasca din afara semnalul unui sistem de valori robust.

Superstitiile dau o viziune coerenta asupra lucrurilor si experientelor, la nivelul unui grup, unul in care comunicarea este normala si directa intre toti membrii sai, dar si stabilesc Ă«dreapta masuraĂ» la nivelul grupului

Desi rurarul are sistemul mai bine conservat, traitorii in mediul urban sunt totusi mai atasati de anumite gesturi care se recomanda a fi sau a nu fi facute, sunt pentru ca ei sunt bombardati cu foarte multe informatii si contexte speciale - Sabina Ispas, director al Institutului de Etnografie si Folclor Constantin Brailoiu

Superstitiile Ă«decurg din credinta ca tot ce se intampla este o manifestare a unor forte supranaturale si ca anumite intamplari pot influenta sau determina evenimentele din viata oamenilorĂ».

Eres este Ă«credinta in forte miraculoase, supranaturale; conceptie falsa (transformata in deprindere); prejudecata, superstitie. Ceea ce se abate de la conceptiile comune (ale unei societati); ratacire, pacatĂ».

Superstitios este acel om care Ă«crede in superstitii, care este stapanit de superstitii; (despre manifestarile oamenilor) izvorat din superstitii, bazat pe superstitii, plin de superstitiiĂ». - Dictionarul Explicativ al limbii romane, 1998

DEFINITIA DIN DEX Conform DEX, superstitia este o prejudecata care decurge din credinta in spirite bune si rele, in farmece si vraji, in semne prevestitoare, in numere fatidice sau in alte ramasite ale animismului si ale magiei. Se mai spune ca superstitiile decurg din credinta ca tot ce se intampla este o manifestare a unor forte supranaturale si ca anumite intamplari pot influenta sau determina evenimentele din viata oamenilor. CREDINTE URBANE In sat, toate lucrurile aveau o ordine. Universul era organizat si invataturile se transmiteau de la o generatie la alta. In spatiul urban, instrainati si insingurati, oamenii sufera un proces de alienare. Nevoia de prescriptii care sa-l ajute sa evite neplacerile sau sa-i atraga bunavointa sortii este si mai accentuata la oraseanul rupt de ordinea de la sat. RELIGIILE SUPERIOARE Poporul nu a inteles niciodata religiile superioare (crestinismul, budismul, mahomedanismul) in adevaratul lor spirit. El si-a pastrat, de fapt, credintele lui primitive, superstitioase, adoptand numai de forma si superficial noile conceptiuni de credinta, care erau cu mult mai presus de nivelul intelectual al lui. Alaturi de religiile oficiale traieste, poate cu mai multa vitalitate decat acestea, superstitia, spunea Gh.F. Ciausanu, in 1914, in Superstitiile poporului roman.