Vai, ce frica mi-e! Mamica, unde ati disparut cu totii? Sunt eu, Pufu, fulgusorul de zapada si sunt singur. Alunec, alunec si-mi aduc aminte de ce ne povesteai in noptile reci. Ne spuneai despre calatoria pe care o vom incepe curand, ca vom pleca departe, spre Pamant, unde vom vedea lucruri uimitoare. Ne vom bucura si vom trai aventuri minunate. Eram nerabdator sa plecam cat mai repede, dar eu visasem aceasta calatorie alaturi de voi, cei dragi, iar acum trebuie sa ma descur singur. Cobor usor si privesc atent spre ceea ce-mi apare in fata ochilor. In parculetul cu copacii albi mosnegi, un grup vesel si galagios de copii se bucura de zapada proaspata si pufoasa. Un vanticel zglobiu ma poarta lin si ma aseaza motat pe caciulita unui baiesel cu obraji imbujorati de frig si glas cristalin. Ce bine ma simt acum! Mi-e drag pustiul meu si am aflat si cm il cheama. Ce, nu ma credeti? Il cheama Danut. De unde stiu? Pai ii aud pe prietenii lui cum il striga, ba la o lupta cu zapada, ba la sanius. Acum sunt fericit. Imi place pe Pamant. Pomii au inflorit de luminite multicolore si pretutindeni e veselie si bucurie.
E tarziu, asa ca Danut se grabeste spre casa. M-am agatat bine de motul caciulitei, sa nu ma pierd de el. Ce minunatii! Ochisorii pustiului meu privesc cu incantare jucariile din vitrina magazinului. I-a scris lui Mos Craciun o lista lunga, lunga, cu ce ar vrea. Stie ca a fost cuminte si mosul ii va aduce multe daruri. Mirosuri imbietoare se revarsa de la gogoseria din coltul strazii. In mana lui Danut a aparut o gogoasa parfumata pe care o imparte cu Tuc, catelul lui, care simtind ca e rost de ceva bun se buluceste in intampinarea pustiului. Acum ce ma fac? Am ajuns acasa, as vrea sa intru, dar stiu ca nu se poate. Danut isi ia caciulita si o scutura, iar eu aterizez pe matura omului de zapada din fata casei.