Vai, ce frica mi-e! Mamica, unde ati disparut cu totii? Sunt eu, Pufu, fulgusorul de zapada si sunt singur. Alunec, alunec si-mi aduc aminte de ce ne povesteai in noptile reci. Ne spuneai despre calatoria pe care o vom incepe curand, ca vom pleca departe, spre Pamant, unde vom vedea lucruri uimitoare. Ne vom bucura si vom trai aventuri minunate. Eram nerabdator sa plecam cat mai repede, dar eu visasem aceasta calatorie alaturi de voi, cei dragi, iar acum trebuie sa ma descur singur. Cobor usor si privesc atent spre ceea ce-mi apare in fata ochilor. In parculetul cu copacii albi mosnegi, un grup vesel si galagios de copii se bucura de zapada proaspata si pufoasa. Un vanticel zglobiu ma poarta lin si ma aseaza motat pe caciulita unui baiesel cu obraji imbujorati de frig si glas cristalin. Ce bine ma simt acum! Mi-e drag pustiul meu si am aflat si cm il cheama. Ce, nu ma credeti? Il cheama Danut. De unde stiu? Pai ii aud pe prietenii lui cum il striga, ba la o lupta cu zapada, ba la sanius. Acum sunt fericit. Imi place pe Pamant. Pomii au inflorit de luminite multicolore si pretutindeni e veselie si bucurie.
E tarziu, asa ca Danut se grabeste spre casa. M-am agatat bine de motul caciulitei, sa nu ma pierd de el.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu, multumesc
Accept
