Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De vreo cateva saptamani, printr-o intamplare nefericita, am ramas fara televizor.
De atunci, sufrageria e ca o salina: uriasa si tacuta. Poti sa-ti auzi ecoul, daca ai cumva curajul sa deschizi gura. Sau daca ai vreun motiv. Intr-un colt, cadavrul aparatului decedat te indeamna la reculegere. Asa ne ducem toti...Dincolo de asta, experienta e dureroasa. Amicii pe care i-am consultat, inclusiv un cadru medical, mi-au recomandat ca paleativ acele obiecte facute din cateva sute de foi de hartie legate laolalta si numite carti. Le-am incercat - mare dezamagire. Nici un fel de imagini spectaculoase de la fata locului, nici vorba de informatii de ultima ora, zero tensiune, absolut deloc muzica de fundal sau efecte video. Chiar si in cele pretins de actiune trebuia sa-ti imaginezi actiunea, citind textul autorului. Adica sa-ti construiesti scena in minte, daca va puteti inchipui asa ceva!
Dar asta nu e singurul lucru care imi lipseste acum. Problema e ca nu mai am cu cine vorbi. Vedeti dumneavoastra, aproape la fiecare talk-show aveam lungi conversatii si replici acide - sau prietenoase - cu moderatorul si invitatii. Am incercat, uitandu-ma la ecranul negru, sa mi-i imaginez si sa continuu relatia. Nu merge, pur si simplu nu e acelasi lucru - personajele din capul meu au ramas toate la scandalul deszapezirii de asta-iarna, inainte de Craciun... Un amic de la birou mi-a recomandat sa incep sa vorbesc cu membrii familiei care stau in casa cu mine. M-am uitat la el uluit si l-am intrebat daca stie pe cineva care a incercat chestia asta vreodata. A recunoscut ca nu, insa mi-a spus ca bunica i-a povestit despre asemenea relatii - bizar de apropiate! - intre membrii familiei. Probabil, inca un mit interbelic, la fel ca bataile cu flori de la Sosea.
Dincolo de toate astea, experienta e impovaratoare si pentru ca nu mai poti trai experientele-limita ale altora. Oricat am incercat n-am reusit sa fiu jefuit sau infiat si exportat in Italia, desemnat Omul Anului in Tenis si nici n-am castigat 13 masini la loterie. Asa cum li s-a intamplat unora in timp ce televizorul meu era stricat. Cel mai trist e insa ca nu mai pot - de unul singur - sa trag o concluzie din ce mi s-a intamplat. Vedeti, aveam o emisiune preferata care se ocupa de asta in locul meu...
