SCRISOARE CATRE MOS CRACIUN - Crisan Ilona

A fost odata... a fost odata un baietel, eu, Alexandru, zis Alex.

Eram cu totii copii: imi placea sa ma joc, sa mai fac trasnai, imi placea sa fiu iubit de ceilalti sau cel putin acceptat asa cum sunt... dar nu era asa.

Mama si tata ma iubeau, acasa eram fericit, eram cel mai bun, mai cumnite, mai frumos pentru ei chiar daca purtam ochelari (cam urati) iar parul meu cam lung imi statea mereu aiurea.

Doctorul mi-a spus ca in curand mi se va indrepta vederea si nu voi mai fi nevoit sa port ochelari, abia asteptam caci cum ieseam din casa copiii incepeau:

- Uite, aragazul cu patru ochiuri! Toti radeau de mine, de ochelarii mei, de parul meu... eu taceam, ma simteam foarte mic si pocit si evitam totii copiii pe cat puteam. Dar asta nu se putea la scoala, acolo eram printre ei mereu.

Cu toate ca imi invatam lectiile si citeam si foarte mult caci dupa-amiaza nu ma jucam cu ceilalti copii, preferam sa stau in casa, imi era tare frica sa raspund cand ma intreba doamna invatatoare ca nu cumva sa rada iar de mine colegii asa ca eram considerat cam prost. La lucrarile scrise ma gandeam mult inainte de a scrie ca sa nu scriu prostii si nu terminam niciodata asa ca luam note destul de mici.

Asta eram eu, acasa totul era perfect dar la scoala totul se intorcea pe dos. Mi-ar fi placut sa am macar un prieten, sa fiu si eu la fel ca ceilalti, dar nu puteam, nu stiam cum si ca sa fac, eram foarte singur, aveam atata nevoie de un prieten, de putina dragoste din partea tuturor.

Apoi mi-a venit o idee: venea Craciunul, eu stiam, eram sigur ca Mos Craciun indeplineste toate dorintele copiilor cuminti, ca Domnul il pune sa ne ajute, sa ne bucure pe noi copiii.

Asa ca, intr-o seara, ca in fiecare an inainte de Craciun i-am scris Mosului o scrisoare. Cred ca a fost mult mai lunga decat toate scrisorile de pana acum NU, nu i-am cerut mai multe daruri, ia-m cerut un singur lucru: sa ma iubeasca si pe mine copiii, sa pot avea macar un singur prieten.

Adevarul e ca nu mi-a fost deloc usor sa renunt la dulciuri si jucarii dar credeam ca e mult mai bine asa. Stiam ca Mosul ma va ajuta, aveam mare incredere in el, stiam ca exista minuni si eu credeam in ele.

Mai era o saptamana pana la Craciun. Aveam inima cat un purice de frica, nu stiam in ce mod se va intampla minunea dar o asteptam... o asteptam...

Mama m-a dus la doctor, la ultimul control din acel an si... si nu mai aveam nevoie de ochelari, totul era in ordine cu ochii mei. Apoi, in drum spre casa am intrat la frizer si in sfarsit m-a tuns eram altul, ca aspect, nu-mi recunosteam chipul in oglinda cea mare a frizeriei.

A sosit si seara de Craciun, ne-am dus cu totii la biserica, eu trebuia sa recit o poezie de Craciun la fel ca si colegii mei. Asa faceam in fiecare an, o mica serbare cu cantece si poezii pentru aceasta zi sfanta.

Mama m-a imbracat frumos, cu haine noi, fara ochelari, tuns, chiar eram un baiat frumos si eram fericit. Dar fericirea mea a tinut doar pana in pragul bisericii unde iar m-a cuprins teama... an de an ma balbaiam cand trebuia sa spun poezia, acasa o recitam perfect, dar acolo...

Si a sosit clipa cea mare, eu, singur in fata tuturor, am inceput sa spun poezia... nu, nu spuneam, recitam, nu ma balbaiam, o recitam frumos, cu voce tare, nu m-am impiedicat deloc.

La sfarsit am vazut ca mama avea lacrimi in ochi, cred ca nici ei nu-i venea sa creada, caci nici mie nu-mi venea sa cred. A fost fantastic, am reusit.

In drum spre casa ne-am intalnit cu vecinii nostri si cu fiul lor, colegul meu, care m-a felicitat si m-a intrebat daca vreau sa merg u el si cu cativa colegi la sanius a doua zi. Sigur, sigur ca voiam, acum stiam ca minunea, minunea a avut loc, era cadoul meu de Craciun. Abia asteptam sa ajung acasa sa-i pot multumi lui Mos Craciun din tot sufletul.

Acasa ma astepta un brad frumos, dulciuri si multe jucarii.

- E posibil?

- Da, e posibil, credeti-ma, daca va doriti ceva cu adevarat de Craciun dorinta voastra se va implini, totul este posibil dar trebuie sa crezi cu adevarat in minuni.

Crisan Ilona, loc. Racos, jud. Brasov