Sorcovaaaa, veselaaaa

Da, e optional vesela, sorcova - cu siguranta, dar tocmai de aceea, ce cauta aceasta tipologie intre oamenii de comunicare? Kitschul vestimentar si /sau golania unei exprimari cu o mana la sold si cealalta pe palm dau fara sa vrea si masura calitatii prestatiei unora dintre oamenii care-si fac veacul in afacerile cu publicitate.

E suficient sa faci exercitiul invers - uitandu-te de la rezultatul muncii, inspre persoanele care-au prestat-o ca sa-ti dai seama cat de mult se confirma teoria de mai sus. Ati vazut-o pe doamna X? Are smac pe fata in strat gros sa-l tai cu cutitul, iar la brau poarta o pafta cu mici si numeroase cristale de sticla. Daca aceasta e tinuta de birou, retoric te intrebi: la discoteca sau la activitatile de clubbing ce mai poarta?

E de ajuns sa vezi intregul spectru vestimentar si de atitudine al oamenilor din industria de comunicare, ca sa-ti faci o idee despre cine sunt, la ce aspira si cat de departe sunt de obiectul acestei aspiratii.

Ce ziceti de amica sa, doamna Y? Tanara speranta nu iese nici taiata din costumele sale deux pieces, cu o delicata, dar constanta umbra de lurex. Daca aceasta e tinuta de birou, retoric te intrebi: la cununia civila a rudei sarace de la tara ce mai poarta?

Institutia costumului cere expertiza, gust si vocatie pentru purtator si fidelitate pentru contextul careia ii era initial destinata. Acum, ai ,n-ai adecvare la context, o moda nescrisa ii impune manelistului care se asaza in fata camerei de luat vederi, nod plin la cravata si pantalon calcat la dunga. Nici fotbalistul nu iese din rutina cu pricina si daca stie c-o sa fie sub obiectiv intra rapid in Ralph Lauren, in Gianfranco Ferr... sau in Versace. Costumul nu mai vorbeste despre categoria din care face purtatorul ci despre aspiratiile lui.

Au, n-au motive, toti vor sa arate ca niste directori de marketing, in vreme ce directorii de marketing arata adesea ca niste ciocli. Par gelat, costum negru-scandura si inevitabila camasa alba ii plaseaza adesea, prin gafa vestimentara, in alta nisa decat cea careia ii apartin. Sa ne uitam la cateva personaje din zona vanzarilor, care abia au pus pe ele haina la doua randuri. Nu e de mirare ca se ajunge la confuzia penibila cu tagma soferilor sau a ospatarilor. Iar daca, in fine, portfeuille-ul permite, in cele mai fericite cazuri gustul e raliat fara strop de condiment, la regula respectata cu strictete de armata, impusa de cataloagele cu staif. Intre uniforma si inadecvare penduleaza cele mai multe tinute din lumea oamenilor de lume. Si asta, ne place sau nu, vorbeste implicit despre prestatia lor profesionala.