Turismul civilizat: incercari timide

In paragina generala a Bailor Govorei, altminteri nu ocolite de turistii fara pretentii, fostul hotel al sindicatelor, Oltenia, rasare ca un cutit de inox dintre castroane de tabla, murdare.

Eugen Otesanu avea 28 de ani cand a devenit, prin concurs, director al Hotelului Oltenia, cuibusor al sindicalistilor cu boli de piele sau afectiuni respiratorii capatate in obositoarele intreceri din intreprinderile socialiste. Asta se intampla prin 1991. Hotelul Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania (UGSR) pastra, nesterse, conditiile turismului de masa, cu seful de sectie in frunte: subsoluri in care se putea intra doar cu cizme pescaresti, pana la brau; camere decorate cu igrasii intratabile; paturi pe rotile, ca la spital; podele cocosate, ascunse sub linoleum; nici un televizor, nici un telefon in camere; bai comune, cu dusuri, ca la sectia de sculerie; plita infierbantata cu pacura; tevi astupate cu cepuri de lemn; usi concepute impotriva inchiderii firesti... "In aceste conditii se facea atunci turismul", isi aminteste Eugen Otesanu.

Astazi, hotelul straluceste ca nou, nu are nici un loc liber tot timpul anului, a devenit partenerul marilor cluburi sportive, lucreaza cu 40 de agentii turistice... "Parca e ceva, nu?", spun tinerii care ies din piscina. "O fi, dar numai cu atat nu miroase a turism", zic batranii, imbracati gros la peste 30 de grade, amintindu-si de frumoasele vremuri ale hotelului-cazarma.

AFARA CU NESIMTITII! Prima grija a lui Otesanu, cand a devenit director, a fost sa desfaca bisericutele bunicilor acri care tineau pe mana hotelul sindicalist. A adus oameni cel putin la fel de tineri ca si el. A pus nemtarie pe ei: ordine si disciplina. Sase ani a strans profitul, apoi a schimbat totul. Peste un milion de dolari. "Ca sa atrag clientii in hotelul asta in care nu mai veneau decat fostii sindicalisti, isi aminteste directorul Otesanu, am fost primul care a introdus programul nonstop la restaurant, am adus formatii, animatoare, am facut pe dracu-n patru... Acum am renuntat, ca veneau toti necioplitii din oras, unii isi taiau, domnule, in restaurant unghiile de la picioare... Afara cu nesimtitii!, am spus... Acum e un fel de club inchis, doar pentru cei cazati la noi. Am prieteni care ma roaga sa-i cazez o noapte si chiar nu am unde: 400 de locuri, 400 de clienti".

Acum Eugen Otesanu este in tratative cu o agentie straina, care vrea sa-i aduca turisti din afara in urmatorii zece ani. Acum strainii nu inseamna mai mult de 1% in Baile Govora.

PRIVATIZARE

"Ce pacat ca padurile Bailor Govora au fost instrainate de autoritatile locale, potrivit Legii 18, la cetateni din mai multe puncte ale Tarii Romanesti. Cand noii proprietari vor face uz de dreptul lor, atunci Baile Govora vor ramane fara hlamida ecologica, vor arata ca o baba hada si goala" - Gheorghe Petre, preot la Govora

LA FIER VECHI

Traditia spune ca descoperirea apelor minerale de la Baile Govorei, in 1860, s-ar datora taranului Gheorghe Ciurea. Primele foraje s-au efectuat in 1874, iar o prima captare a fost facuta in 1887, de catre vestitul hidrolog Bochet, cel care a captat si apele de la Vichy, Aix-les-Bains.

Efectele terapeutice au fost studiate pentru prima data de medicul militar, general Nicolae Popescu-Zorileanu, care in 1878 a adus aici, la tratament, soldati de pe frontul razboiului de independenta. Desi apele din Baile Govora, cu mare continut de iod, erau cunoscute din ve-chime si cautate de protipendada secolului al XIX-lea, Baile Govora devin statiune, in mod oficial, abia in 1910. Statuia din bronz a doctorului Nicolae Botescu, primul medic al statiunii, a fost furata anul trecut si nu i s-a mai dat de urma. Langa Piata Matache Mace-laru din Bucuresti se gaseste o replica a acestei statui, tot din bronz, care inca nu a fost furata. (V.I.)

TURISM LA PARTICULAR - PENTRU CEI CU BANI

In anul 1929, Vila Lili era o simpla casa in care locuia familia generalului Badescu. Casa fusese construita de catre Miron Niculescu, socrul generalului. Asa se explica prezenta initialelor MN, ramase pe mozaicul din holul de la intrare, ca o pecete peste timp. Pe atunci i se spunea chiar Vila Miron. Inainte de a muri, sotia generalului Badescu i-a lasat casa prin testament finei sale, Lili Florescu. La nationalizare, in 1952, locuinta a devenit Casa de Protocol a Partidului si Guvernului. Straduta ce ducea spre aceasta era inchisa si pazita de un gardian, semn ca muritorul de rand nu avea ce sa caute. Dupa 1990, casa a fost trecuta in patrimoniu de stat, fiind preluata apoi de catre SC Govora Calimanesti SA. In anul 2001, mostenitoarea casei, Lili Florescu, a intentat proces impotriva societatii, urmarind punerea in drepturi, conform testamentului. Au urmat trei ani de procese. "Am bagat in procesul asta in trei ani cateva sute de milioane. Cu greu l-am castigat", povesteste Lili. Familia Florescu a investit 2 miliarde pentru a reconditiona casa. Vila Lili a fost evaluata, cu o luna in urma, la trei stele. Are opt camere, o bucatarie si un salon. Cazarea este de 20 de euro pe noapte, cu mic dejun inclus. Daca sejurul se prelungeste la peste 10 zile, pretul cazarii se reduce cu 10%. Pe langa asta, turistul are la discretie un calculator conectat la Internet. Au venit si turisti straini la Vila Lili. Desigur ca nu multa lume se inghesuie sa se cazeze aici. Desi conditiile de cazare sunt mult mai bune ca la hotelurile din zona, romanii nostri inca nu-si permit luxul unei vile de trei stele. (Andreea Cascaval)