"UN PRIETEN DE CRACIUN" - Lupu Roxana Claudia

Ninge. Usor si lin. Fulgilor parca le e frica sa nu faca vreun zgomot, asa incet cad.

Stefanel ajunge acasa inainte de a se insera. Fusese sa vanda iar ziare, sa mai castige un banut. Avea o situatie dezastruoasa acasa. Tatal murise de cinci ani, iar mama se ducea la munca pe bani pe unde putea. Baietelul avea 8 ani si mai avea o sora de 5 anisori, Laura.

Era singura casa unde nu se mai vedea fum pe cos. O casa cu doua camere, in care toti se inghesuiau intr-una singura pentru a le fi mai cald. Era greu, dar ceea ce-i mai tinea in viata era credinta in Dumnezeu.

- Sarut-mana, mamico! zise Stefanel.

- Buna seara, Stefanel! Ce-ai mai facut?

- N-am vandut cine stie ce, mama! zise cu amaraciune baiatul.

- Lasa, copile, maine o sa fie mai bine!

Era aceeasi discutie de fiecare seara, incheiata cu aceeasi speranta.

In final, copiii, dupa ce mancara un colt de paine, se culcara. Mama ii privea si plangea, gandindu-se cum va face: venea in cateva zile Craciunul si nu avea de nici unele pentru copiii ei, nici jucarii, nici dulciuri, asa cum toti copiii primeau de Craciun. Ai ei erau cuminti si ascultatori, dar n-aveau un Mos Craciun al lor.

A doua zi, Stefanel se trezi dis-de-dimineata si, cu grija sa nu o trezeasca pe Laura, iesi incet afara. Mergand pe strada se opri in fata unei vitrine pline cu jucarii. Ce i-ar mai placea papusica aia de acolo, Laurei..., se gandi micutul. Dar gandul ii fu intrerupt de discutia unui preot cu un domn mai in varsta. Preotul ii explica acestuia ca atunci cand ii ceri ajutorul lui Dumnezeu, n-are cum sa nu te ajute.

Lui Stefanel ii incolti un gand, se duse vant acasa si unde avea el pitite cateva foi de hartie, de cand mergea la scoala, acum nemaiputand din cauza situatiei financiare, lua si se apuca de scris. Apoi, ziua trecut peste aceasta familie, lasandu-i cu aceeasi amaraciune in suflet.

Apoi, a doua zi, functionarea de la posta, pe numele ei Ileana, ramase inmarmurita cand gasi urmatoarea scrisoare, la destinatar scria: Pt. Iisus din Cerurui si la expeditor era trecuta adresa lui Stefanel.

Stefanel scria asa:

Draga Iisus,

Sunt Stefanel, probabil Tu ma stii, pentru ca Tu stii tot pe aceasta lume.

Vreau sa-ti cer ajutorul. Am o mamica tare buna si harnica, ce ne iubeste mult pe mine si surioara mea. Dar n-avem bani, si-i tare necajita ca nu ne poate da de toate cum fac alti parinti copiilor. Taticul meu e la Tine, Doamne, si ne vegheaza de acolo.

Te rog, Iisus, fa un miracol si adu-ne si noua de acest Craciun putina bucurie in suflete. Ma intristeaz atunci cand surioara mea o intreaba pe mamica de ce nu poate avea si ea o papusica ca toate celelalte fete. Ea e mai mica si nu intelege, dar eu am invatat sa n-o mai intreb pe mama de ce nu avem una si alta.

Au fost zile pentru noi cand nu am mancat nimic. Mai ales mama. Ea zice ca n-o vedeam, dar eu stiu...

Te rog, Iisuse, adu-ne un Craciun plin de bucurie! Sper, Iisuse, ca n-am fost prea indraznet cu aceasta scrisoare

Cu credinta in suflet, Stefanel

Functionarei ii curgeau lacrimi siroaie citind aceasta scrisoare. Se hotari ca impreuna cu colegii sai sa faca ceva. Stransera bani, jucarii, mancare, haine, facute un pachet mare, si scrisera si o scrisoare:

Draga Stefanel,

N-ai fost indraznet deloc, si pentru ca ai crezut in Mine, Eu iti fac acest cadou de Craciun care sper sa-ti aduca multa bucurie tie, surorii si mamei tale.

Sa fii la fel de cuminte ca pana acum si credincios.

Prietenul tau

Trimisera pachetul care ajunse chiar in ziua de Craciun, facand inimile celor trei sa tresalte de bucurie.

Dupa Sarbatori, mama lui Stefanel fu angajata in mod miraculos la posta, Stefanel isi relua scoala si Laura joaca cu papusite ei, acum mai frumoase ca ale celorlalte fete.

Si pentru ca prima oara era foc in soba lor, ba chiar si in suflete ardea foarte tare, parca mai tare ca oricand o flacara - credinta si iubirea pentru Dumnezeu.

Stefanel revazu dupa mult timp zambetul mamei sale, zambet ce-i incalzea sufletul si inima. Iata cum iubirea de aproape, de Dumnezeu, de cinste e rasplatita atunci cand nu te astepti.

Poate de Craciunul asta vei fi tu urmatorul. Ninge. Ninge iar, dar acum fulgii parca dantuie, au facut hora, sunt veseli ca se afla in mijlocul iernii si au un rol - acela de a alcatui plapuma de nea, nea alba si pura ca sufletul lui Strefanel.

Lupu Roxana Claudia, Gorj