x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Ambiție și afecțiune: cleștele în care poți rămâne prins toată viața

Ambiție și afecțiune: cleștele în care poți rămâne prins toată viața

de Florian Saiu    |    18 Mar 2026   •   06:00
Ambiție și afecțiune: cleștele în care poți rămâne prins toată viața
Sursa foto: Cum te pot bloca ambiția și nevoia de iubire

Din cauza caracterului său distructiv, competitivitatea din zilele noastre generează la persoanele (mai) sensibile o doză enormă de anxietate și, în consecință, duce la o retragere din competiție. Întrebarea care se pune acum este: De unde provine această anxietate?

Răspunsul la această chestiune extrem de delicată l-a oferit psihiatra Karen Horney în lucrarea Personalitatea nevrotică a timpului nostru (Editura Trei, 2025): „Este ușor de înțeles că una dintre surse este frica de represalii pentru urmărirea nemiloasă a ambiției. Cel care calcă peste toți ceilalți, îi umilește și îi zdrobește de îndată ce aceștia au sau își doresc succes trebuie să se teamă că și ei vor dori la fel de intens să-l înfrângă. Dar o astfel de frică de represalii, deși va fi activă la oricine obține succesul pe seama altora, nu este în mod clar întreaga explicație pentru anxietatea crescută a nevroticului și pentru inhibiția sa rezultată față de competiție. Experiența arată că frica de represalii, în sine, nu duce neapărat la inhibiții. Dimpotrivă, ea poate duce numai la luarea în considerare, cu răceală, a invidiei, rivalității sau răutății reale sau imaginare ale celorlalți sau la încercarea de a-și extinde puterea pentru a fi la adăpost de orice înfrângere.”

Putere, prestigiu, posesiune

În completare: „Un anumit tip de persoană de succes are un singur scop: dobândirea de putere și bogăție. Dar dacă structura unor astfel de personalități este comparată cu cea a persoanelor clar nevrotice, există o diferență izbitoare. Vânătorul nemilos de succes nu ține cont de afecțiunea celorlalți. Nu își dorește și nu așteaptă nimic de la ceilalți, nici ajutor, nici vreo formă de generozitate. Știe că poate obține ce își dorește numai prin propria sa putere și prin eforturile sale. Desigur, va folosi oamenii, dar îi pasă de buna lor părere numai în măsura în care aceasta îi este utilă pentru atingerea propriului scop. Afecțiunea de dragul afecțiunii nu înseamnă nimic pentru el. Dorințele și mecanismele sale de apărare merg pe o singură linie dreaptă: putere, prestigiu, posesiune. Chiar și cineva care este împins spre acest tip de comportament din cauza conflictelor interioare nu va dezvolta caracteristicile nevrotice obișnuite dacă nu există nimic în interiorul său care să interfereze cu aspirațiile sale.”

Marea dilemă (sau cleștele)

Pe același fir: „Frica nu va face decât să îl împingă către eforturi sporite pentru a deveni invincibil. Persoana nevrotică însă urmează două căi incompatibile: tendință agresivă spre dominație de tipul «nimeni altcineva în afară de mine» și, în același timp, dorință excesivă de a fi iubită de toată lumea. Această situație de a fi prins între ambiție și afecțiune este unul dintre conflictele centrale în nevroze. Principalul motiv pentru care nevroticul ajunge să se teamă de propriile sale ambiții și imperative, nu vrea nici măcar să le recunoască, le controlează sau renunță complet la ele este frica de a pierde afecțiunea. Cu alte cuvinte, motivul pentru care nevroticul își controlează competitivitatea nu sunt «imperative din partea Supraeului» (n.r. - expresia lui Freud), extrem de stringente, care împiedică agresivitatea exagerată, ci faptul că e prins într-o dilemă, între două nevoi la fel de imperioase: ambiția și nevoia de afecțiune.”

Soluția (în două moduri)

Nu în ultimul rând: „Dilema este, practic, imposibil de rezolvat. Nu poți să calci peste oameni și în același timp să fii iubit de ei. Dar presiunea este atât de mare în nevrotic, încât el încearcă să o rezolve. În general, încearcă să găsească o soluție în două moduri: prin justificarea tendinței sale spre dominație și a nemulțumirilor rezultate din neîmplinirea acesteia și prin controlarea ambiției sale. Aici, ca și în cazul modalităților de obținere a afecțiunii, justificarea este importantă ca strategie: se încearcă formularea cerințelor în mod incontestabil, astfel încât acestea să nu blocheze drumul către a fi iubit. Dacă nevroticul îi discreditează pe ceilalți pentru a-i umili sau a-i zdrobi în lupta competitivă, el va fi profund convins că este complet obiectiv. Dacă vrea să îi exploateze pe ceilalți, va crede și va încerca să îi facă și pe ei să creadă că are mare nevoie de ajutorul lor.”

„Această situație de a fi prins între ambiție și afecțiune este unul dintre conflictele centrale în nevroze.”, Karen Horney, psihiatră

„Nu poți să calci peste oameni și în același timp să fii iubit de ei.”, Karen Horney, psihiatră

×
Parteneri