Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Un copil are totuși anumite nevoi (esențiale) pentru a crește fericit și echilibrat”, apreciază psihologul Jeffrey A. Young. Mai precis? „În primul rând, are nevoie de o siguranță de bază, apoi de interrelaționare umană, de autonomie, stimă de sine, exprimare de sine și, nu în ultimul rând, de limite realiste. Dacă aceste nevoi sunt împlinite, copilul va avea o dezvoltare psihologică armonioasă. Problemele apar atunci când aceste nevoi nu sunt suficient satisfăcute. Aceste lipsuri reprezintă ceea ce considerăm noi a fi capcane mentale”. Să aprofundăm, dar, aceste „nevoi”. Ordinea e cea stabilită de psihoterapeuții Jeffrey A. Young și Janet S. Klosko.
Siguranța de bază
„Fiecare această nevoie este însoțită însă și de anumite capcane mentale care pot întrerupe fluxul pozitiv în dezvoltarea unui individ. „De pildă - a urmat Janet S. Klosko -, capcanele ce țin de siguranța de bază sunt cele mai profunde. Ele sunt semnalate devreme, chiar și un bebeluș le poate cădea victimă. Pentru un nou-născut sentimentul siguranței este absolut fundamental. Reprezintă o chestiune de viață sau de moarte”. Dar ce înseamnă, ce implică, concret, aceste curse? „Capcanele ce țin de siguranța de bază se referă la modul în care un copil este tratat de către propria familie. Amenințarea abandonului sau a abuzului vine, de regulă, din partea persoanelor apropiate, din partea celor care ar trebui să ne iubească, să ne îngrijească și să ne apere”.
„Fructele” abuzului și ale abandonului
În completare: „Cei care au fost abuzați sau abandonați în copilărie au tarele cele mai profunde. Nu se simt nicăieri în siguranță. Au sentimentul că în orice moment li se poate întâmpla ceva îngrozitor - o persoană pe care o iubesc ar putea să îi rănească sau să îi părăsească. Se simt vulnerabili și fragili. Echilibrul lor poate fi distrus foarte ușor. Stările lor emoționale sunt intense și imprevizibile, iar persoanele de acest tip sunt impulsive și autodistructive. Un copil are nevoie de un mediu de familie stabil și securizant. Într-un cămin ce oferă siguranță, copilul se poate baza pe disponibilitatea constantă a părinților. Ei sunt prezenți în viața copilului atât fizic, cât și emoțional. Nimeni nu suferă rele tratamente. Certurile sunt în limitele obișnuite. Nimeni nu moare sau părăsește copilul pentru perioade îndelungate”.
Dependența de situațiile instabile
Mai departe, pe firul explicațiilor psihoterapeutului Jeffrey A. Young : „Dacă ați fost crescut de un părinte care avea, de pildă, probleme serioase cu băutura, atunci aproape sigur nevoia dumneavoastră de siguranță nu a fost împlinită. Așa se creează dependența de starea de instabilitate. Situațiile instabile îl atrag apoi pe adultul altoit pe această deficiență ca un magnet. La polul opus, un adult care s-a simțit în siguranță în copilărie se poate relaxa și poate avea încredere în cei din jur. Sentimentul primar de siguranță susține totul. Fără acest sentiment, foarte puțin mai este posibil. Nu putem trece la următoarea etapă de dezvoltare. Atât de multă energie se consumă atunci când suntem îngrijorați de starea noastră de siguranță, încât nu prea mai rămâne nimic disponibil pentru orice altceva. Stările de nesiguranță din copilărie sunt cele mai periculoase. Te pomenești, ca adult, că te arunci dintr-o relație distructivă în alta. Sau te trezești că eviți cu totul relațiile”. O nebunie!
„Un copil are anumite nevoi pentru a crește fericit și echilibrat: o siguranță de bază, interrelaționare umană, autonomie, stimă de sine, exprimare de sine și, nu în ultimul rând, limite realiste.”, Jeffrey A. Young, psihoterapeut
„Amenințarea abandonului sau a abuzului vine, de regulă, din partea persoanelor apropiate, din partea celor care ar trebui să ne iubească, să ne îngrijească și să ne apere.”, Janet S. Klosko, psihoterapeută
