Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dar să aprofundăm subiectul - îndrumătoare ne va fi psihiatra Karen Horney, autoarea studiului științific „Personalitatea nevrotică a timpului nostru” (Editura Trei, 2025): „Această lipsă de considerație este, în parte, rezultatul anxietății care îl determină pe nevrotic să se agațe de cealaltă persoană. Așa cum cineva care se îneacă și se agață disperat de un înotător nu ia în considerare disponibilitatea sau capacitatea acestuia de a-l duce la mal, tot astfel nevroticul ignoră nevoile și limitele celor de care se prinde. Lipsa de considerație este, de asemenea, parțial o expresie a ostilității fundamentale față de oameni, al cărei conținut frecvent sunt disprețul și invidia. Lipsa de considerație poate fi mascată prin eforturi disperate de a fi atent cu ceilalți sau chiar de a se sacrifica, dar, de obicei, astfel de eforturi nu reușesc să împiedice apariția unor reacții neobișnuite.”
Confuzii
De exemplu: „O soție poate să fie convinsă subiectiv de devotamentul față de soțul ei și să fie totuși resentimentară, deprimată sau să se plângă mereu când acesta își dedică timpul muncii, intereselor sau prietenilor săi. O mamă excesiv de protectoare poate fi convinsă că face totul pentru fericirea copilului ei și totuși să nu ia în considerare nevoia acestuia de dezvoltare independentă. Persoanele nevrotice al căror mijloc de apărare este nevoia compulsivă de afecțiune conștientizează rareori propria incapacitate de a iubi. Cele mai multe astfel de persoane confundă nevoia lor de ceilalți cu o predispoziție spre iubire, pentru indivizi sau pentru umanitate în general. Există un motiv puternic de a menține și apăra această iluzie. Renunțarea la ea ar însemna dezvăluirea dilemei de a se simți fundamental ostile față de oameni și în același timp doritoare de afecțiunea acestora.”
Între afecțiune autentică și nevoie compulsivă
În completare: „Nu poți disprețui pe cineva, nu poți să nu ai încredere în el, să îi dorești nefericirea sau pierderea independenței și în același timp să tânjești după afecțiunea, sprijinul și ajutorul său. Pentru a obține ambele scopuri, care în realitate sunt incompatibile, persoana trebuie să își mențină ostilitatea strict în afara conștiinței. Iluzia iubirii, cu alte cuvinte, deși rezultă dintr-o confuzie ușor de înțeles între afecțiunea autentică și nevoia compulsivă, are o funcție clară: aceea de a face posibilă căutarea afecțiunii. Mai există o dificultate fundamentală pe care nevroticul o întâmpină în încercarea de a-și satisface foamea de afecțiune. Chiar dacă reușește, cel puțin temporar, să obțină afecțiunea dorită, el nu este capabil să o accepte cu adevărat. Ne-am aștepta ca o astfel de persoană să primească orice formă de afecțiune cu aceeași ardoare cu care un om însetat bea apă. De fapt, acest lucru se întâmplă, dar numai pentru o scurtă perioadă. Orice medic cunoaște efectul pe care îl au bunătatea și atenția. Toate tulburările fizice și psihice pot părea că dispar brusc, chiar dacă nu se face nimic altceva decât să se acorde pacientului îngrijire medicală și să primească o examinare atentă. O nevroză de situație, oricât de severă ar fi, poate dispărea complet când persoana se simte iubită.”
Despre Karen Horney
Karen Horney (1885-1952) a fost psihiatră și a desfășurat o activitate de pionerat în domeniul psihanalizei. A explorat rolul jucat de gen în dezvoltarea personalității și a subliniat importanța societății și culturii ca factori cruciali în dezvoltarea personalității normale și patologice. A fost membru fondator al Institutului Psihanalitic din Berlin și a predat la Institutului Psihanalitic din Chicago si la Institutului Psihanalitic din New York. Printre lucrările sale: Autoanaliza și Psihologia femeii, apărute la Editura Trei.
„Lipsa de considerație este, parțial, o expresie a ostilității fundamentale față de oameni, al cărei conținut frecvent sunt disprețul și invidia.”, Karen Horney, psihiatră
„Iluzia iubirii, deși rezultă dintr-o confuzie ușor de înțeles între afecțiunea autentică și nevoia compulsivă, are o funcție clară: aceea de a face posibilă căutarea afecțiuni.”, Karen Horney, psihiatră
Citește pe Antena3.ro
