Mirtul: Planta sacră cu proprietăți medicinale și utilizări versatile

Mirtul are frunze mici, lunguiețe, groase, cărnoase și frumos mirositoare, care rămân mereu verzi. Florile sunt mici și albe, cu mijlocul plin de stamine galbene.

Mirtul a fost o plantă venerată încă din antichitate. În Grecia antică, mirtul era asociat cu Afrodita, zeița iubirii și frumuseții, iar în Roma antică era dedicat zeiței Venus. Era considerat un simbol al fecundității, iubirii și păcii. În culturile mediteraneene, ramurile de mirt erau folosite pentru coroanele de nuntă, iar în diverse ceremonii religioase planta era adesea prezentă.

În iudaism, mirtul este una dintre cele patru specii folosite în celebrarea sărbătorii de Sukkot, alături de palmier, salcie și fructul etrogului. Simbolismul său de pace și armonie s-a păstrat de-a lungul mileniilor, și astfel mirtul și-a găsit locul în tradiții și obiceiuri diverse.

Myrtus communis este un arbust de dimensiuni medii, ajungând până la o înălțime de 3-5 metri. Are ramuri dense și un port compact, ceea ce îl face potrivit atât pentru garduri vii, cât și pentru grădini ornamentale. Frunzele sale sunt lanceolate, de 3-5 cm lungime, de un verde intens și au o aromă puternică datorită uleiurilor esențiale conținute. Înflorește în timpul verii, producând flori mici, albe sau roz, cu cinci petale și numeroase stamine aurii. Fructele sunt mici, de culoare violet închis sau albastru-negru, sub formă de bace, și sunt comestibile.

Proprietăți terapeutice

Mirtul este cunoscut pentru conținutul său bogat în uleiuri esențiale și substanțe active, dintre care cele mai importante sunt mirtolul, cineolul, linaloolul, mirtenolul, și taninurile. Datorită acestor compuși, mirtul a fost utilizat de-a lungul istoriei în medicina tradițională pentru o gamă largă de afecțiuni.

1. Antiseptic și antibacterian

Una dintre cele mai importante proprietăți ale mirtului este capacitatea sa de a acționa ca un antiseptic natural. Uleiurile esențiale extrase din frunze și flori au fost folosite pentru a trata infecțiile respiratorii și afecțiunile pielii, datorită proprietăților antibacteriene puternice.

2. Expectorant și antiinflamator

Mirtul este recunoscut pentru efectul său benefic asupra sistemului respirator. Preparatele din mirt sunt utilizate pentru tratarea bronșitei, astmului și tusei, datorită proprietăților expectorante și antiinflamatorii ale mirtolului și cineolului.

3. Antioxidant și astringent

Extractele din mirt au un conținut ridicat de taninuri, ceea ce le conferă proprietăți astringente. Acestea sunt folosite în tratamentele cosmetice pentru a tonifica și întări pielea, având și un efect anti-îmbătrânire datorită capacității lor antioxidante.

4. Calmant și sedativ

Uleiul esențial de mirt are efecte calmante și poate fi folosit pentru a trata stările de anxietate și insomnie. Inhalarea vaporilor de ulei de mirt induce o stare de relaxare și ajută la ameliorarea stresului.

Utilizări medicinale și cosmetice

În medicina tradițională, mirtul a fost folosit sub formă de ceaiuri, tincturi, unguente și uleiuri esențiale. Iată câteva dintre utilizările moderne ale mirtului:

• Aromaterapie: Uleiul esențial de mirt este utilizat în aromaterapie pentru a calma sistemul nervos și pentru a promova un somn liniștit. Se poate difuza în camere sau folosi în băi calde pentru relaxare.
• Cosmetică naturală: Datorită proprietăților sale astringente și antioxidante, mirtul este utilizat în produse cosmetice pentru îngrijirea tenului gras și acneic. Uleiul esențial de mirt poate reduce producția de sebum și poate ajuta la vindecarea coșurilor și iritațiilor pielii.
• Tratamente respiratorii: Ceaiul de mirt sau infuziile din frunze de mirt sunt utilizate pentru a trata afecțiuni respiratorii precum bronșita, sinuzita și astmul, având proprietăți expectorante și calmante.

Mirtul este o plantă valoroasă și din punct de vedere ecologic. Este rezistent la secetă și poate prospera în soluri sărace, contribuind astfel la stabilizarea solului în zonele aride. De asemenea, este o sursă importantă de hrană pentru insectele polenizatoare, datorită florilor sale bogate în polen și nectar.

Cultivarea mirtului nu este dificilă, însă necesită un climat cald, specific regiunilor mediteraneene. Planta preferă expunerea la soare și solurile bine drenate, dar poate tolera și condiții mai dure, cum ar fi seceta sau solurile nisipoase. În grădini, este folosit adesea ca arbust ornamental, datorită aspectului său elegant și parfumului plăcut al frunzelor și florilor.

Mirtul (Myrtus communis) este o plantă cu multiple întrebuințări, cu o istorie lungă și un loc aparte în cultura și medicina tradițională. Proprietățile sale antiseptice, calmante și cosmetice îl fac o resursă valoroasă atât în domeniul sănătății, cât și în industria frumuseții. Fiind un simbol al păcii și iubirii în mai multe culturi, mirtul rămâne o plantă fascinantă, cu o semnificație care se extinde dincolo de simpla sa utilitate practică.

Mirtul în bucătărie

Fructele de mirt sunt comestibile și sunt folosite în diverse rețete tradiționale mediteraneene. În Sardinia, de exemplu, un lichior tradițional numit mirto este obținut din macerarea fructelor în alcool, rezultând o băutură aromată și intensă. Frunzele și fructele sunt folosite și pentru a aroma carnea, în special în preparatele din carne de miel sau porc.

Acesta este folosit și pentru a da savoare preparatelor culinare. În acest scop sunt folosite florile, frunzele și crenguțele.

Fructe sunt aomate și pot fi folosite ca condiment, în stare proaspătă sau uscate. Diametrul unui fruct este de circa 8 mm și seamănă cu afinele dar sunt lunguiețe. Din acestea se poate face dulceață dar și un lichior numit mirto, de culoare negru-roșiatică, popular în Corsica, Sardinia și Capraia.

Din bobițele sau frunzele de mirt se poate obține și un distilat incolor, numit mirt alb. Fructele proaspete sau uscate sunt extrem de aromate, de aceea ele sunt folosite în bucătăria mediteraneană drept condiment.

În Franța, mirtul este utilisat la carnea de vânat. În Orientul Mijlociu, fructele se consumă proaspete  sau uscate. Florile au o aromă dulce și sunt folosite în salate, mai ales în Italia.

Frunzele sunt folosite ca și condiment, pentru aromă, în mâncărurile sărate și gătite.

Bobocii florali și fructele uscate sunt folosite în sosuri și siropuri.

Din frunze și crenguțe de mirt se extrage un ulei esențial.