Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dar să privim mai de aproape: „Dacă întocmim o listă cu tot ceea ce ne pare dificil în lumea de astăzi, ni se taie respirația, putem deveni de-a dreptul paranoici”, clamează psihologa elvețiană Verena Kast, autoare a lucrării „Viața înseamnă relație. De la sine către lume” (Editura Trei, 2025). „Dar să nu uităm - completează aceasta: mulți dintre noi se descurcă destul de bine cu toate aceste provocări, au relații de sprijin, au un loc în viață din care se pot ocupa, mai mult sau mai puțin deschis, de toate aceste provocări, bucurându-se în același timp de viață și evoluând. Dacă uităm asta, ne vedem curând în poziția unei victime, o victimă a circumstanțelor în care trăim. «Să fii victimă» este desigur tot o identitate, dar nu una pe care să o dorim”.
Relații demne de încredere
Aprofundat: „Din perspectiva psihologiei abisale, o dezvoltare sigură a identității, care să nu ajungă la stagnare sau să o facă doar temporar, este considerată ca premisă și fundament al relațiilor demne de încredere. Or, într-o lume pe care o simțim nesigură, avem nevoie de relații pe care să ne putem bizui. Acest lucru este în principiu valabil pentru situațiile care declanșează frică. Și în frica de zi cu zi, când ne simțim neputincioși și într-o stare de excitație neplăcută, căutăm pe cineva care să fie mai puțin neputincios în situația respectivă. E suficient să-mi vină în minte cui m-aș putea adresa ca să simt mai puțină frică, mai ales atunci când celălalt mă face să vorbesc despre ceea ce este amenințător, când simte empatie și-mi transmite că sigur există o cale de a depăși sau de a suporta situația. Relațiile demne de încredere, asocierea cu oameni care gândesc și simt într-un mod similar, încrederea că de aici ne-ar putea veni idei - idei creative, pe care încă nu le găsim -, acestea sunt posibilități importante în vremuri în care propria viață sau chiar și viețile multor altor oameni sunt nesigure sau amenință să devină nesigure. Și atunci facem parte din diverse grupuri și ne simțim bine când avem încredere unii în alții, când știm că ne-am lua apărarea unii altora - într-o anumită măsură, desigur”.
Personalitatea consolidată
„Când spunem că un om are o identitate suficient de sigură - puncta Verena Kast -, ne referim la o personalitate consolidată, în devenire. Consolidată înseamnă: chiar și în vremuri mai grele, când viața este dificilă, când ne lăsăm atinși de ea, când ne pierdem, dar ne și regăsim echilibrul, să avem iar încredere că putem fi autoeficienți, să simțim iar încredere în sine, să dezvoltăm iar o stimă de sine suficient de bună - și toate acestea în relație cu alți oameni. Dar aceasta este deja expresia faptului că omul a acceptat mereu exigențele impuse în dezvoltarea personalității. În strânsă legătură cu personalitatea în devenire - și acesta este tot un aspect relațional - este și chestiunea apartenenței, a contextelor sociale în care ne aflăm mereu. Câteva dintre ele reprezintă baza identității noastre: de unde vin? Ce aspect al originii mele m-a marcat? Dar și: unde mă aflu acum, unde este astăzi «acasă» pentru mine? Ce părăsesc?”.
Nuanțe ale schimbării
Imediat, răspunsurile: „Găsirea propriei personalități - găsirea și poate și născocirea identității - este mereu în lucru. Corpul și psihicul se schimbă, relațiile se schimbă, lumea se schimbă. Aceasta se poate desfășura lent și continuu sau în crize, în erupții ale destinului. Ne transformăm, ne schimbăm și totuși rămânem aceiași. Identitatea poate fi înțeleasă și din perspectiva continuității: ne schimbăm, ne dezvoltăm - dezvoltarea identității înseamnă și să fim tot mai mult în acord cu potențialul și limitele noastre în relația cu alți oameni și cu lumea, rămânând aceiași. Toate aceste transformări mă afectează, și ne putem povesti viața, autobiografia, ca dovadă a identității noastre, după experiențele importante, pe care le relatăm într-o continuitate, astfel încât se creează impresia că un lucru s-a dezvoltat din altul. Iar experiența aceasta a continuității este de mare importanță pentru trăirea de sine, dar și pentru cum suntem văzuți din afară. Să te percepi ca individ care se trăiește pe sine ca unitate devenită, pe care puține influențe interioare și exterioare îl tulbură la nivel psihic, să fii unic și totuși, un om ca toți oamenii. Dar asta mai înseamnă și să percepem ca făcând parte din noi contradicțiile din psihicul nostru, diferențele, de exemplu atitudini diferite față de valori, uneori în sensul unei sinteze, uneori în sensul unor divergențe. Iar asta este ceva ce ne constituie, ne dă convingerea că suntem coerenți în identitatea noastră”.
Diversitatea identităților
În final: „Astfel, un individ poate să considere libertatea o valoare importantă și cu toate acestea să vrea să controleze tot. Ambele sunt adevărate și fac parte din personalitatea respectivă. Putem îngădui coexistența unor aspecte diferite ale personalității noastre, care se află de fapt în contradicție. Unicitate: fiecare are propriul destin, un corp diferit, originea sa, trăiește în anumite contexte, ca toți ceilalți oameni. Dacă uităm că suntem unici, ne percepem ca ființa colectivă numită om. Dacă, invers, uităm că suntem ca toți ceilalți, că avem un destin comparabil, dorințe, griji, visuri comparabile, devenim hibrizi. Dar în unicitatea mea mă deosebesc de ceilalți: sunt altfel decât ei. Și am voie să fiu așa. Ceilalți au și ei voie să fie altfel decât mine sau să gândească altfel decât mine: diversitatea identităților este înscrisă în noi, diversitatea proiectelor de viață este urmarea ei și ne îmbogățește viața”.
„Găsirea propriei personalități - găsirea și poate și născocirea identității - este mereu în lucru. Corpul și psihicul se schimbă, relațiile se schimbă, lumea se schimbă”, Verena Kast, psihologă
„Diversitatea identităților este înscrisă în noi, diversitatea proiectelor de viață este urmarea ei și ne îmbogățește viața”, Verena Kast, psihologă
Citește pe Antena3.ro
