Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Amănuntele și explicațiile ne vin dinspre psihologa Karen Horney, autoarea studiului „Personalitatea nevrotică a timpului nostru” (Editura Trei, 2025): „Căutarea puterii servește, în primul rând, ca protecție împotriva neajutorării, care este unul dintre elementele de bază ale anxietății. Nevroticul are o aversiune atât de mare față de orice vagă aparență de neajutorare sau slăbiciune în interior, încât va evita situații pe care o persoană normală le consideră absolut obișnuite, cum ar fi acceptarea unui sfat, a unei îndrumări sau a unui ajutor, orice formă de dependență de persoane sau circumstanțe, orice cedare sau acord cu ceilalți. Acest protest împotriva neajutorării nu apare dintr-odată în toată intensitatea sa, ci crește treptat; cu cât nevroticul se simte mai dezavantajat în mod real de inhibițiile sale, cu atât mai puțin este capabil, în mod real, să se afirme. Cu cât devine mai slab în mod real, cu atât mai mare e anxietatea cu care trebuie să evite orice lucru care seamănă, fie și vag, cu slăbiciunea”.
Percepții
Mai departe: „În al doilea rând, efortul nevrotic pentru putere servește ca protecție împotriva pericolului de a se simți sau de a fi considerat neimportant. Nevroticul dezvoltă un ideal rigid și irațional de forță care îl face să creadă că ar trebui să fie capabil să stăpânească orice situație, oricât de dificilă, și aceasta imediat. Acest ideal ajunge să fie legat de mândrie și, ca urmare, nevroticul consideră slăbiciunea nu numai un pericol, ci și o rușine. El împarte oamenii în «puternici» și «slabi», admirându-i pe primii și disprețuindu-i pe ceilalți. De asemenea, ajunge la extreme față de ceea ce el consideră a fi slăbiciune. Simte mai mult sau mai puțin dispreț pentru toți cei care sunt de acord cu el sau care cedează în fața dorințelor sale, pentru cei care au inhibiții sau care nu își controlează emoțiile atât de strict încât să afișeze mereu o expresie impasibilă. El disprețuiește aceleași trăsături și la el însuși. Se simte umilit dacă trebuie să recunoască la el însuși existența unei anxietăți sau a unei inhibiții și astfel ajunge să se disprețuiască pentru faptul că are o nevroză, dorindu-și cu ardoare să țină acest lucru secret”. Ce nebunie!
Tendințe de control
„De asemenea - a urmat psihologa Karen Horney -, se disprețuiește pentru că nu reușește să facă față singur nevrozei. Formele specifice pe care le ia un astfel de efort de obținere a puterii depind de tipul de neputință care este cel mai mult temut sau disprețuit. Voi menționa câteva dintre expresiile acestor eforturi care sunt deosebit de frecvente. În primul rând, nevroticul dorește să aibă control atât asupra celorlalți, cât și asupra sa însuși. Nu vrea să se întâmple nimic ce nu a fost inițiat sau aprobat de el. Căutarea controlului poate lua o formă atenuată constând în a-i permite conștient celuilalt să aibă libertate totală, dar insistând să știe tot ce face și simțindu-se iritat dacă ceva este ținut secret. Tendințele de control pot fi refulate în asemenea măsură, încât nu numai persoana însăși, ci și cei din jurul său pot fi convinși de generozitatea sa în a oferi libertate celorlalți. Dar dacă o persoană nevrotică își refulează complet dorința de control, poate deveni depresivă sau poate avea dureri grave de cap sau probleme la stomac de fiecare dată când celălalt are întâlnire cu alți prieteni sau întârzie acasă fără să fi anunțat. Neștiind cauza acestor tulburări, le poate atribui condițiilor meteorologice, unei greșeli de alimentație sau unor cauze similare irelevante. O mare parte din ceea ce pare curiozitate este determinată de o dorință ascunsă de a controla situația”.
Accentul pe autocontrol
Mai mult: „Persoanele de acest tip au tendința de a dori să aibă întotdeauna dreptate și sunt iritate dacă se dovedește că au greșit, fie și numai în privința unui detaliu nesemnificativ. Atitudinea lor este că trebuie să știe totul mai bine decât oricine altcineva, atitudine care uneori poate deveni vizibilă în mod stânjenitor. Persoane care în alte privințe sunt serioase și de încredere, dacă sunt confruntate cu o întrebare la care nu cunosc răspunsul pot pretinde că îl cunosc sau pot inventa ceva chiar dacă în acea situație anume necunoașterea nu i-ar discredita. Uneori accentul este pus pe necesitatea de a ști dinainte ce se va întâmpla, de a anticipa și de a prevedea fiecare posibilitate. Această atitudine poate fi însoțită de aversiune față de orice situație care implică factori incontrolabili. Nu trebuie asumat niciun risc. Accentul pe autocontrol se dezvăluie în aversiunea față de a se lăsa purtat de orice fel de sentimente”.
Neconștientizări
De pildă: „Atracția pe care o femeie nevrotică o simte pentru un bărbat se poate transforma brusc în dispreț dacă acesta se îndrăgostește de ea. Pacienților de acest tip le este dificil să se lase prea mult purtați de asocierile libere deoarece acest lucru ar însemna că ei pierd controlul și se lasă transportați pe un teritoriu necunoscut. O altă atitudine care îl poate caracteriza pe nevrotic în efortul său pentru putere este dorința de a-și impune voința. Poate fi o sursă constantă de iritare acută pentru el dacă ceilalți nu fac exact ceea ce el așteaptă de la ei și exact în momentul în care el se așteaptă. Atitudinea de nerăbdare este strâns legată de acest aspect al eforturilor de a obține puterea. Orice fel de întârziere, orice așteptare impusă, chiar și numai la semafor, devin o sursă de iritare. Cel mai adesea, nevroticul însuși nu este conștient de existența sau cel puțin de amploarea atitudinii sale dominatoare. Este, desigur, în interesul său să nu o recunoască și să nu o schimbe, deoarece are funcții importante de protecție. Nici ceilalți nu ar trebui să o recunoască, deoarece, dacă o recunosc, pentru nevrotic există riscul de a pierde afecțiunea lor”.
„Persoanele de acest tip au tendința de a dori să aibă întotdeauna dreptate și sunt iritate dacă se dovedește că au greșit, fie și numai în privința unui detaliu nesemnificativ”, Karen Horney, psihologă
„Acest ideal ajunge să fie legat de mândrie și, ca urmare, nevroticul consideră slăbiciunea nu numai un pericol, ci și o rușine”, Karen Horney, psihologă
Citește pe Antena3.ro
