Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Trombocitele sunt celule ale sangelui care indeplinesc o functie importanta – asigurarea hemostazei (oprirea sangerarii). Alaturi de trombocite, in compozitia sangelui mai sunt hematiile (eritrocitele sau globulele rosii) si leucocitele (celulele albe, cu rol esential in apararea organismului). Totusi, daca hematiile (al caror deficit produce anemie) sau leucocitele (implicate in imunitatea organismului) sunt mai prezente in perceptia publica, multa vreme existenta trombocitelor a fost ignorata sau minimalizata. Trombocitele au ajuns in atentia noastra pe masura ce s-au aflat mai multe lucruri despre fenomenul trombozelor, despre raspandirea si gravitatea lor, despre implicarea acestora in bolile cardiovasculare si necesitatea prevenirii lor.
Se formeaza in maduva
Trombocitele (al caror nume provine de la tromb sau cheag), denumite si plachete sanguine, sunt niste celule in forma de disc foarte mic, cu diametrul de 1-4 micrometri (in comparatie, o hematie are 6-8 micrometri, iar leucocitele sunt si mai mari).
Trombocitele se formeaza in maduva osoasa, provenind dintr-o celula mare, numita megacariocit, care se fragmenteaza ulterior in maduva sau in sange in sute de plachete. Productia de trombocite este reglata de un hormon numit trombopoetina, sintetizat in ficat.
Trombocitele traiesc in jur de zece zile si, in majoritate, sunt distruse in splina. In sange se gasesc intr-o concentratie de 150.000-300.000-450.000/mm cub. Aproximativ o treime din trombocite sunt depozitate in splina, chiar mai multe daca splina este marita.
Ce rol au
Trombocitele nu au nucleu si nu se pot reproduce, dar contin cantitati mari de proteine, enzime, hormoni, calciu ionic etc., care contribuie la indeplinirea rolului lor fiziologic. De exemplu, trombocitele produc un factor de crestere, care stimuleaza multiplicarea si dezvoltarea celulelor endoteliale (care formeaza peretele intern al vasului de sange) sau dezvoltarea musculaturii netede vasculare, contribuind astfel la repararea peretilor vasculari. Membrana trombocitului are un invelis glicoproteic, care impiedica aderarea de endoteliul normal al vaselor, dar asigura aderarea la zonele lezate ale peretelui. Trebuie precizat ca endoteliul normal sintetizeaza la randul sau substante care inhiba activitatea si aderarea trombocitelor, impiedicand astfel fenomenul de tromboza.
In cazul in care acesta este lezat, mai ales la contactul cu fibrele de colagen din peretele vascular, trombocitele sufera niste transformari: ele isi maresc dimensiunile, capata o forma neregulata, elibereaza granule ce contin factori activi si adera la locul lezat.
Ele elibereaza o substanta, numita Tromboxan A2, care activeaza si trombocitele din jur, facandu-le sa adere la trombocitele activate anterior. In acest fel se formeaza dopul plachetar.
Cum se formeaza cheagul de sange
Daca ne referim la mecanismul hemostazei, formarea dopului plachetar este urmata de aparitia trombului, prin procesul de coagulare, in care trombocitele intervin de asemenea. Trombul este alcatuit din fibrina si formarea sa se face prin activarea unui sistem complex, alcatuit din mai multi factori de coagulare. Procesul urmareste sa activeze protrombina in trombina, pentru ca aceasta sa transforme in final fibrinogenul (o proteina din plasma) in fibrina. Reteaua de fibre de fibrina se ataseaza strans de trombocitele din dopul plachetar si formeaza astfel cheagul de sange. Ulterior, trombul se retracteaza si elimina cea mai mare parte din lichidul continut, devenind mai stabil, fenomen in care trombocitele intervin de asemenea.
Ateroscleroza
Din pacate, deseori, activarea trombocitelor nu se face doar in conditiile unei hemoragii. Orice modificare a peretelui vascular, de exemplu, inflamatie, infectie si mai ales placa aterosclerotica favorizeaza dezvoltarea unui tromb, care in timp va contribui la ingustarea diametrului vasului, iar tesutul va suferi din cauza scaderii fluxului de sange daca il iriga. Daca apare un blocaj, mai ales in lipsa unei circulatii colaterale, se ajunge la necroza, la moartea tesutului respectiv. Asa se intampla, de pilda, in infarctul miocardic, in accidentul vascular sau in cangrena membrelor din arteriopatia cronica obstructiva. In plus, instabilitatea placii va favoriza desprinderea unor fragmente de tromb, care pot calatori la distanta, blocand alte teritorii vasculare. Mecanismul descris este valabil in special in formarea trombilor pe artere, procesul fiind favorizat de cresterea colesterolemiei, diabet, hipertensiune arteriala, fumat si mostenirea genetica.
Tromboza venoasa
In cazul trombilor venosi, desi este uneori prezenta o leziune a peretelui vascular, rolul esential este reprezentat de incetinirea vitezei de curgere a sangelui. In felul acesta, aportul de oxigen catre celulele peretelui vascular scade si acestea se activeaza, inducand procesul de coagulare a sangelui. Trombii formati pe venele profunde ale membrelor inferioare (care reprezinta cea mai frecventa forma de tromboza venoasa) prezinta un real pericol, deoarece ajunsi in sange calatoresc spre inima si intra in plaman prin artera pulmonara, blocand fluxul de sange la un anumit nivel si determinand o trombembolie pulmonara. Aceasta este o afectiune grava, care poate pune in pericol viata.
Tratament
Trebuie precizat ca trombii au compozitie diferita: cei arteriali sunt formati in proportie mai mare din trombocite, iar cei venosi – mai ales din fibrina si hematii. De aceea si medicamentele folosite in tratarea si prevenirea lor sunt diferite. Astfel, in prevenirea trombilor arteriali, in care predomina trombocitele se folosesc antiagregantele plachetare, desi in tratarea unui eveniment acut se recurge la anticoagulante sau fibrinolitice. Cel mai folosit antiagregant plachetar, utilizat in intreaga lume, este banala aspirina, administrata de obicei in doze de 75-100 mg/zi (maximum 325 mg/zi). Dozele mai mari nu au efecte superioare, dar sunt insotite de reactii secundare, in special la nivel gastro-intestinal. In prevenirea si tratarea trombozelor venoase, in care trombii sunt formati in special din fibrina, se recurge la anticoagulante, iar in cazuri mai grave de tromboza la medicamente fibrinolitice. Anticoagulantele se administreaza un timp prelungit, la recomandarea medicului, pe cale injectabila sau orala.
Trombocitopenia
Trombocitopenia reprezinta scaderea numarului de trombocite din sange. Ea este uneori asimptomatica, fiind depistata la un examen de laborator. Alteori se manifesta prin tendinta la sangerare, cu formare de echimoze sau petesii (puncte rosii mai ales pe membrele inferioare), sangerare prelungita in cazul unor rani, sangerari nazale sau gingivale, prezenta de sange in scaun si urina, menstruatii abundente. Sangerarea apare cand trombocitele scad sub 50.000/mmc, la mici traumatisme, dar daca scad sub 10.000-20.000/mmc, hemoragiile pot aparea si spontan. Trombocitopenia se poate produce prin diferite mecanisme. Un prim exemplu este sechestrarea trombocitelor intr-o splina marita din diferite cauze. In mod normal, o treime din trombocite sunt depozitate in splina, de unde sunt folosite la nevoie, dar cand splina se mareste creste si procentul de trombocite retinute, care poate ajunge pana la 90%.
Scaderea productiei medulare de trombocite apare in: leucemii sau limfoame, anemii de diverse cauze (in special in anemia prin deficit de vitamina B12 si folati), infectii virale (varicela, hepatita C, HIV, mononucleoza etc.). Unele substante toxice, alcoolismul sau chimioterapia au acelasi efect. Cresterea distructiei trombocitare apare in sarcina, in purpura trombocitopenica idiopatica (in care sistemul imun isi ataca propriile trombocite), in boli autoimune (de exemplu, lupus sau poliartrita reumatoida), in cazul administrarii unor medicamente (heparina, antibiotice, anticonvulsivante, antiinflamatoare nesteroidiene, medicamente folosite in bolile cardiovasculare etc.). De fapt, lista acestor medicamente este foarte lunga si in cazul aparitiei unei trombocitopenii inexplicabile trebuie suspectat orice medicament pe care persoana respectiva il ia.
Trombocitoza
Trombocitoza inseamna cresterea numarului de trombocite in sange. Ea apare in: cancere, leucemii, infectii, inflamatii cronice (lupus, poliartrita reumatoida, boala celiaca, afectiuni inflamatorii intestinale ca boala Crohn etc.), pancreatita, dupa traumatisme sau interventii chirurgicale, infarct miocardic, anemia feripriva. Desi pacientii au un risc crescut de tromboza, ei sunt de multe ori asimptomatici sau prezinta simptomele afectiunii respective. Ei pot avea: dureri de cap, ameteala, slabiciune, tulburari de vedere, dureri toracice, amorteala la nivelul mainilor si picioarelor etc. In mod paradoxal, cand trombocitele cresc foarte mult, peste 1,5 milioane/mmc, bolnavii au tendinta la sangerare.
REPARAREA VASELOR. Rolul trombocitelor este foarte important pentru organism, nu doar in hemoragiile evidente, pe care le putem observa, ci mai ales in repararea rapida a unor orificii care apar in vasele mici, fenomen care se produce literalmente de mii de ori pe zi.
BOALA RARA. Purpura trombocitopenica trombotica este o afectiune mai rara, manifestata prin: anemie hemolitica, trombocitopenie, insuficienta renala, afectare neurologica si febra. Poate fi congenitala sau dobandita, este mai frecventa la femei si se trateaza prin plasmafereza (schimbarea plasmei pentru eliminarea unor elemente toxice).
GENETICA. Boala von Willebrand reprezinta cea mai raspandita tulburare de coagulare si este de natura genetica. Dupa unele studii, ea afecteaza in diferite grade 0,1%-1% din populatie. In acest caz, trombocitele sunt normale, dar ele nu pot functiona, adica nu pot adera de peretele vascular lezat sau intre ele din cauza lipsei factorului cu acest nume sau a unei alterari structurale a acestuia. Se manifesta prin tendinta la sangerare: hemoragii nazale sau gingivale, hemoragii in timpul manevrelor stomatologice, menstruatii abundente sau prelungite (cu cheaguri peste 2,5 cm, nevoie de a schimba tamponul la o ora sau mai des), anemie, prezenta de sange in urina sau scaun etc.
SIMPTOME. Sindromul HELLP se manifesta prin: hemoliza (distructia hematiilor), afectare hepatica, cu cresterea enzimelor hepatice in sange si scaderea trombocitelor. Simptomele principale sunt: oboseala, stare de rau, cefalee, greata, varsaturi, dureri abdominale (in partea superioara a abdomenului), retentie de lichide (care duce la o crestere marcata in greutate), vedere incetosata, mai rar, sangerari sau convulsii. Este foarte important ca, odata aparute aceste semne, gravida sa se prezinte cat mai repede la medic, pentru inceperea tratamentului.
GRAVIDE. In ceea ce priveste sarcina, 5% dintre gravide prezinta trombocitopenie, care nu este de obicei periculoasa. In alte cazuri insa trombocitopenia apare in cadrul sindromului HELLP. Acesta este un sindrom de cauza necunoscuta, care apare in trimestrul III de sarcina (uneori si mai devreme) sau in prima saptamana dupa nastere, fiind intalnit cu o frecventa de 1-2/1.000 sarcini, dar la 10%-20% dintre gravidele cu preeclampsie sau eclampsie (eclampsia este o complicatie care apare in timpul sarcinii si se caracterizeaza prin hipertensiune arteriala, prezenta de proteine in urina, edeme si convulsii).
Citește pe Antena3.ro
