Bine e să te doară!

"Ce bine era dacă te durea!". Ciudat, cum să fie avantajos să te doară ceva? Ei bine, chiar este un aspect favorabil ca durerea să te deranjeze şi să te îndemne a lua tramvaiul pentru a privi ochi în ochi medicul.

Astfel, se poate pune din timp diagnosticul, se descoperă devreme boala şi, ca atare, se trece grabnic la tratamente. Medicii nu înjură şi nu pun în boxa acuzaţilor nici febra, deoarece creşterea temperaturii în limite rezonabile, până la 38 de grade Celsius, este semnul chiar îmbucurător că organismul se luptă cu o agresiune a virusurilor, a microbilor, a infecţiilor, a inflamaţiilor etc.

Una dintre marile parşivenii ale bolilor canceroase este tocmai apariţia foarte târziu a durerilor. Atunci când faza cancerului avansat, când tumorile sunt mari şi, Doamne fereşte!, şi-a trimis şi celule nebune să invadeze vecinătăţile prin metastaze. Acelaşi reproş adus vicleniei bolilor de ficat, adică hepatitelor cronice, cirozelor este tocmai că îmbolnăvirea ficatului nu se însoţeşte de dureri care să alarmeze suferindul. Hepatitele, cirozele îşi manifestă prezenţa prin simptome vagi, neconturate, cum ar fi: o stare de oboseală greu de explicat, o oboseală exagerată faţă de efortul depus. Pornind chiar de la dinţi, păcatele de început ale acestei boli, anunţată ca un blestem de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi care afectează 60%-70% din populaţia Planetei, sunt tocmai faptul că parodontopatiile nu dau dureri. Aceste boli se însoţesc cu sângerarea gingiilor, adesea trecută cu vederea, şi boala dentară, lovind în trăinicia rădăcinilor în gingii, se continuă cu instabilitatea, cu mişcarea dinţilor, astfel încât ajungi să îi scoţi cu mâna, ca să nu mai amintim că dinţii şubreziţi cad şi singuri. Tocmai de aceea, în cazul parodontopatiilor, cheia luptei cu această paletă de boli ale danturii este să mergi periodic la stomatolog, chiar atunci când n-ai nici un necaz, doar pentru control şi întreţinere specializată a danturii, adică curăţarea de tartru etc.