Cartilajul precum amortizoarele

Umblă o vorbă printre medici cum că luxaţiile sînt ale tinerilor şi fracturile ale bătrînilor. Bineînţeles, nu se poate generaliza o astfel de apreciere, dar prin trecerea anilor, o dată cu vîrsta, mai întîi te lasă osul şi apoi articulaţiile.

Umblă o vorbă printre medici cum că luxaţiile sînt ale tinerilor şi fracturile ale bătrînilor. Bineînţeles, nu se poate generaliza o astfel de apreciere, dar prin trecerea anilor, o dată cu vîrsta, mai întîi te lasă osul şi apoi articulaţiile. Cu toate astea, nici articulaţiile nu scapă de deteriorarea prin bătrîneţe. Prof. dr. Andrei Firică spune că, prin trecerea anilor, în articulaţie se strică totul. Se strică celulele, se deteriorează metabolismul acestor celule şi se nasc mai puţine celule decît celulele care mor. Aşa că în articulaţii, la vîrstnici, apar stricăciuni locale şi stricăciuni globale. Cu toate astea, o parte a articulaţiei este mai vulnerabilă o dată cu înaintarea în vîrstă. Ei bine, acesta este cartilajul. Prin trecerea anilor şi prin acumularea uzurii cartilajul nu mai are binevenita încărcătură de lichid ce-i conferă flexibilitate. Cartilajul se usucă, se rigidizează, se subţiază şi pînă la urmă se rupe. Din pricina stricării cartilajului, se ajunge la acea dureroasă frecare os pe os.

Prof. dr Andrei Firică arată că sînt lovite de bătrîneţe şi ligamentele ce înconjoară articulaţia, şi capsula articulaţiei, şi sinoviala ce căptuşeşte articulaţia, dar se deteriorează şi muşchii vecini ai articulaţiei. E o deteriorare globală accentuată nu numai de trecerea anilor, ci şi de bolile reumatice. Mulţi oameni amînă implantarea unei proteze în articulaţie şi apelează la fizioterapie şi la medicamente antiinflamatoare. Este o acţiune rea, căci mai tîrziu, pierzînd vremea, cînd se montează proteza, ea se face pe ţesuturi deteriorate. Dacă se implantează repede proteza, încă din fazele de început ale uzurii articulaţiei, ţesuturile sînt încă proaspete în vecinătate şi recuperarea se face mai uşor.