Cât Mircea (Băsescu) e-n Traian?

Angajamentul meu faţă de Jurnalul Naţional, de a iscăli săptămânal un comentariu, îngăduie beneficiul sedimentării faptelor, dar are şi cusurul, într-o permanentă convulsie a cotidianului, de a rata subiecte ieri fierbinţi, azi devenite arheologie.

Am rămas atârnat de subiectul care credeam că va duce la un cutremur devastator pe scena politică, al averii obraznice a familiei Băsescu. Vă amintiţi? S-a petrecut în epoca de piatră, acum o săptămână. Scormoniţi sub pătura de fum gros, îndepărtaţi gudronul diversiunii!

Gazetarii descoperiseră sub banalitatea arestării unui magnat, Popoviciu, care primise o lecţie pentru că probabil n-a cotizat destul, aspecte cutremurătoare legate de averea familiei preşedintelui bugetar. Fiica mare a acestuia, printr-un lanţ de vânzări-cumpărări, ajunsese în posesia unui apartament cât un stadion. Valoarea - 800 de mii de euro.

De unde să strângă fătuca asta, oricât de talentat notar ar fi, aproape un milion de euro? I-a dat ăl bătrân. Nu iese nici aşa. Lui Traian Băsescu, ministru de cinci ori, primar general de două ori, preşedinte o dată, i-ar trebui 33 de ani, cu o leafă de 2.000 de euro pe lună, fără să mănânce nimic, fără să bea apă plată, fără să-şi înnoiască izmenele, economisind tot pentru a face această sumă. Explicaţiile Ioanei Băsescu, bălmăjite, n-au convins pe nimeni.

Pe mine m-au lămurit că familia are nu o problemă, ci multe şi grave. Iar dibăcia tatălui de a ieşi din clinciuri absentează din genetica fiicei (fiicelor).
A apărut apoi ameţitor, fulminant cazul de la Constanţa. O asociere între familia Băsescu, prin fratele Mircea, cu o livadă de piersici de 30 de hectare, a statului. Piersicii, am văzut la Bucureşti, pot deveni iute, printr-o prestidigitaţie şmecheră în care cel "făcut" e statul, mall-uri, cartiere de locuinţe, piscine. Explicând sigur pe el povestea, l-am cunoscut pe fratele Mircea Băsescu.

Dacă explicaţiile fiicei preşedintelui legate de provenienţa apartamentului de un pogon erau doar caraghioase (caraghioşi nu-s ziariştii!), ale lui Mircea Băsescu înspăimântau. Individul ăsta, mereu transpirat, purtând zugrăvită pe chipul roşu ca o sfeclă o mustăcioară marca Hitler, a luat din frate-său obrăznicia, nu şi tehnica de a ieşi din încurcături. Dialogul cu presa a fost catastrofal.

El s-a rezumat la ceva de genul: Ce vreţi, bă? Eu sunt fratele lu' ăla mare. Ce dacă am luat nişte pământ de la stat? L-am luat că agronomii ăia oricum erau nişte boi, n-aveau nici măcar un contabil ca lumea şi le-am dat pe fiu-meu. Noi (Băseştii) am venit cu prestigiul, iar ei cu terenul. Cum cine-i majoritar? Nu mai puneţi întrebări idioate, că bine v-a zis frate-miu, găozari. Găozarilor, tăceţi dracului din gură!

Gâfâit, primitiv, abundent ca un răţoi care se screme să ouă, domnul Mircea Băsescu mi-a stârnit mila, apoi îngrijorarea. Ăsta e fratele celui mai puternic om din România? Individul, pe care un amic îl numeşte doar "hahaleră", e unul din îmbuibaţii tranziţiei. Cât din el e în Traian Băsescu? Voi despica acest subiect acum şi mai târziu. Câte deosebiri şi asemănări? Găsesc, genetica bat-o vina, mai ales asemănări.

Diferenţa de altitudine şi sprinteneală a minţii e nivelată de acelaşi strivitor dispreţ pentru ceilalţi. Ce-o să-mi faceţi? Aşa e, ce-o să-i facem? Scriem ca proştii. Ne citesc, în expresia ziarelor, doi la sută din români. Ce eşti aşa somnoros?, l-am întrebat pe un tânăr care lucrează la mine la Sângeru. Am stat, îmi răspunde el, până la trei noaptea cu ochii la OTV.

Dar ce Dumnezeu ai văzut acolo? Pe Ionuţ Dolănescu, îmi răspunde el. Cânta despre moartea lu' tat-su. La Ploieşti, într-un salon din spital unde e internată mama cumnatei mele, nu se discută decât despre cutremurologul de la Dan Diaconescu. Într-un restaurant intră un grup de bărbaţi care se aşază la nefumători. Unul dă să aprindă o ţigară. Hai, mă, se răzgândeşte el, că vine Băsescu şi ne arestează pe toţi. Şi pleacă. Fumigena Becali a prins. Va ţine până când va fi nevoie de o alta, mult mai puternică. Oamenii au uitat chipul arogant şi primitiv al fratelui Mircea Băsescu.

P.S.: Dacă este adevărat că Principele Radu, un om educat, validat de una dintre cele mai prestigioase familii regale din Europa, va candida la Preşedinţie, normal ar fi să avem o finală Crin Antonescu - Principele Radu. Traian Băsescu, într-o ţară normală, ar trebui să aibă câteva voturi. Al lui, al fratelui şi, eventual, al Elenei Udrea.
Dar suntem noi o ţară normală?