Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Procesele de malpraxis intentate medicilor sunt rare în România, deşi nemulţumirile legate tratamentul de care au parte pacienţii în spitale abundă. Când vine vorba de actul medical, românii nu-şi cunosc drepturile, iar instrumentele de monitorizare a activităţii personalului medical sunt doar o formalitate birocratică, de care nimeni nu ţine cont.
La externare, fiecare pacient ar trebui să primească un formular de feed-back prin care să evalueze calitatea serviciilor medicale de care a beneficiat. În acest moment, însă, hârtiile se pierd undeva pe drum, nefiind nici măcar centralizate la nivel de minister. În felul acesta se pierde un instrument care poate fi util atunci când pacientul reclamă că a fost tratat necorespunzător. Un alt instrument util este consimţământul informat, un document care ar trebui completat atât în beneficiul pacientului (acesta află la ce proceduri va fi supus şi care sunt riscurile), cât şi al medicului, care astfel se poate pune la adăpost de posibile acuzaţii de malpraxis. Totuşi, medicul care a greşit nu poate scăpa „basma curată” dacă se dovedeşte că a completat neglijent formularul. „Dacă e bine făcut, contează. Dacă nu, consimţământul informat nu are nicio valoare la proces”, explică doctorul Laurenţiu Beluşică, şeful Secţiei de Chirurgie Generală al Spitalului de Urgenţă “Prof. Dr. Dimitrie Gerota”, din Bucureşti.
Cine plăteşte daunele stabilite de judecători?
Dacă medicul este asigurat pentru malpraxis, asigurătorul plăteşte în limita sumelor menţionate în poliţa de asigurare. În practică, majoritatea medicilor încheie doar asigurările obligatorii minimale, asigurări care se dovedesc insuficiente într-o situaţie de malpraxis. În primul trimestru din 2015, piaţa asigurărilor de malpraxis reprezenta doar 0,76% din piaţa totală, potrivit ASF. Dacă victima solicită o sumă mai mare decât cea menţionată în poliţă, medic de la spitalul în care acesta lucrează. Totuşi, cazurile în care un medic a fost chemat în instanţă sunt rare. „Eu sunt judecător de aproape 15 ani, şi în tot acest timp am avut un singur caz în care s-a pus problema existenţei malpraxisului”, explică judecător Mădălina Afrăsinie, preşedintele Secţiei a VI-a Civilă la Tribunalul Bucureşti. Dacă un pacient consideră că a fost victima unui caz de malpraxis, ar trebui să se asigure că are un exemplar al consimţământului informat şi să identifice cine e responsabil (medicul curant, tratamentul medicamentos, condiţiile din spital etc). Medicul poate fi chemat la mediere şi i se pot cere despăgubiri, evitându-se un proces de lungă durată. La rândul lor, medicii au obligaţia de a răspunde complet şi corect la întrebările pacientului, să menţioneze toate riscurile tratamentului şi să discute personal cu pacientul, nu să delege această sarcină unor cadre medicale inferior pregătite să ofere opțiuni și să lase pacientului dreptul la libera alegere.
Citește pe Antena3.ro
