Ceara e transpiraţia urechii

Îi auzi adesea pe unii oameni văitându-se că nu mai aud bine şi în mod stupid se scobesc în ureche cu agrafe, cu ace de siguranţă, riscând să-şi perforeze timpanul. În cele mai multe situaţii, de vină este prea multa ceară din urechi, care s-a constituit într-un dop împiedicând un auz normal.

Povestea dopului de ceară din urechi este lămurită de medicul primar Corina Mella de la Clinica ORL a Spitalului Sf. Maria. Ceara sau cerumenul este, de fapt, transpiraţia urechii. Unii oameni transpiră în ureche mai tare şi fac dopuri de ceară. Alţi oameni au acest cerumen mai fluid şi el se evacuează de la sine prin scurgere din ureche. Alţii au cerumenul mai solid şi el rămâne în ureche. Alţi oameni au conductul auditiv extern mai îngust şi tocmai de aceea se face dop de ceară.

La alţi oameni se descuamează mai mult, adică se cojeşte mai mult pielea din ureche şi aceste cojiţe participă la formarea dopului în ureche. Mai ales la vârstnici se întâmplă asta, fiindcă hidratarea pielii este mai slabă. Oricum, nu trebuie ca omul să-şi scoată singur ceara din urechi cu tot felul de instrumente improvizate, pentru că riscă să facă rele ireparabile urechii. Scoaterea dopului de ceară din urechi este o treabă de ORL-ist. Era o vreme în care ORL-istul spăla urechea cu un jet de lichid şi o dată cu şuvoiul de apă ieşea şi dopul.

Această metodă de spălătură auriculară a rămas şi astăzi în practică, dar există şi metode mai moderne şi mai perfecţionate. Dopul de ceară se scoate uşor cu un aspirator sau cu unele instrumente mânuite de ORL-ist, cu cârlige şi pense. De fapt, prin aceste metode sunt îndepărtate şi obiectele străine ajunse aiurea în ureche. După ce li se scoate dopul de ceară din ureche, oamenii aud atât de bine încât rostesc vorba frumoasă din popor "aud cum creşte şi iarba!". Este o greşeală să-ţi pui tampoane de vată în urechi pasămite să te apere de curent. Faci numai rău. Pentru că blochezi scurgerile fireşti şi autocurăţirea, plus aspectul urât dat de o vată înghesuită în urechi.