Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ce are mai aparte celula din oase încât suportă atâtea forţe diferite, ba mai mult se poate modifica astfel încât să facă faţă unor tensiuni care-şi schimbă natura. Explică prof. dr. Andrei Firică, întemeietor de şcoală în ortopedie.
Celula osoasă are componente ca orice celulă. Dar în plus celulele din os se încarcă cu o substanţă numită hidroxiapatită. Această substanţă este formată din fosfor, calciu şi oxigen. Hidroxiapatita creează rezistenţa mecanică pe care nu o au celelalte celule ale corpului. Şi mai există o caracteristică: celula osoasă are viaţă foarte scurtă. Tocmai de aceea celulele oaselor trebuie reînnoite mereu cu alte celule şi asta se îndeplineşte prin intermediul unor enzime.
Străbunicii celulelor osoase sunt nişte celule ce au urmat un anume drum de dezvoltare, în funcţie de solicitarea tensiunilor cu care sunt confruntate. Dacă domină presiunea, celulele devin cartilaginoase, dacă domină forţa de tracţiune ele devin celule fibroase. Dacă natura tensiunilor la care sunt supuse se schimbă, aceste tipuri de celule se modifică din unele în altele. Asta face ca osul să se simtă bine când lucrează sub tensiune pentru a nu se lenevi.
Fracturile se pot produce prin mecanisme complexe. Forţele care conduc la fracturi pot fi de încovoiere, de torsionare, de strivire şi de smulgere. Când omul cade în picioare predomină tensiunea de îndoire şi apare un anumit tip de fractură. Când o cucoană îşi prinde tocul în şina de tramvai şi cade, corpul ei face o piruetă şi piciorul este prins în şină. Este o fractură de torsiune, aşa cum sunt fracturile la braţ când omul se ţine de bara autobuzului şi şoferul frânează brusc.
