Cine lansează alarme false şi păcăleli în organism

Superb este proiectul făcut de Divinitate pentru organismul omului. Complexitatea funcţionării te uimeşte, interacţiunea dintre organe uneori depăşeşte înţelegerea omului obişnuit. Iar legăturile dintre miliardele de neuroni şi schimbul de informaţii la nivelul creierului sunt fascinante. Conexiunile dintre mulţimea uriaşă de neuroni din creier se face prin sinapse, care nu au materie concretă.

Aceste căi de comunicare între celulele creierului se fac printr-un spaţiu virtual. Sinapsa este un fel de macaz în stare de a direcţiona informaţiile spre ceilalţi neuroni. Ei bine, toate comenzile şi comunicările în acest spaţiu uluitor numit sinapsă se bazează şi pe existenţa, în acel spaţiu, a unor substanţe numite neurotransmiţători. Dar schimbul de informaţii, de semnale se petrece şi între alte organe pe care nu le-ai bănui că poartă "discuţii". De fapt, ficatul şi rinichiul nu au filete nervoase comune şi cu toate acestea între ele există întrepătrunderi de nebănuit. De exemplu, în unele boli de ficat, urina capătă nişte modificări, deşi nu sunt reţele între ficat şi rinichi. În unele boli de ficat, reacţionează diureza. Urina este mai puţină şi îşi schimbă culoarea spre brun, spre culoarea berii. E semnul unei nereguli importante în ficat.

Ei bine, cum discută cele două organe când între ficat şi rinichi nu există reţele nervoase? Explică profesorul doctor Mihai Voiculescu, şeful Centrului de medicină internă de la Fundeni. În boala gravă de ficat nu se mai scoate sare prin urină. La bolnavul de ciroză sarea în urină este zero. Unui bolnav cardiac i se mai permit 1-2 grame de sare. Dar bolnavul de ciroză nu are voie să mai adauge sare în mâncare. Şi conţinutul normal de sare din alimente e prea mult pentru cirotic. Rinichiul lui reţine multă sare. În bolile grave de ficat, rinichiul nu mai vrea să elimine sarea, deşi nu are defecte de structură. Defectul rinichiului la cirotic este de funcţionare. Se întâmplă ca, în cazul bolnavului de ciroză, spre rinichi să pornească alarme false. În vena portă de dinaintea ficatului se produce o blocare a trecerii sângelui prin ficatul bolnavului. Boala de ficat aduce în structura ficatului, ca o formă avansată a inflamaţiei, un proces de fibrozare. Porţiuni din ficatul bolnav se întăresc, semănând cu cicatricele şi prin aceste zone de fibroză sângele nu mai poate trece. Aşa că va creşte presiunea în amonte de ficatul bolnav în vena portă.

Înainte de transplant
Lumea se întreabă cum se fură sânge în intestinul subţire şi în organele din burtă. De fapt, sângele împiedicat să mai circule prin ficat nu dispare, ci e redistribuit. Astfel, o parte trece ca lichid în abdomen, ajungându-se la faza de ascită, deci de acumulare de lichid în burtă. Un alt fenomen care se înregistrează: lichidul se adună în ţesuturi sub piele, sub formă de edeme. Lichidul blocat să treacă prin ficatul bolnav umflă şi vasele. În momentul în care vasele sunt dilatate pornesc semnale spre rinichi cum că nu este suficient sânge. Sunt alarme greşite că nu există suficient sânge, dar asta nu este adevărat, fiindcă e vorba despre dilatarea conductelor, adică de lărgirea vaselor. Pe cale hormonală, la bolnavii de ficat se transmit spre rinichi SOS-uri cum că nu e suficient sânge, având de suferit creierul şi inima. Din cauza acestor alarme greşite, că nu există destul sânge, rinichiul ia măsuri şi nu mai fabrică urină. Organismul comandă blocarea mecanismelor din rinichi, aşa că nu se mai fabrică pipi.  Această păcăleală lansată de semnale false, potrivit cărora nu mai e sânge, poate fi învinsă prin tratamente care pot restabili funcţia rinichiului. Tocmai de aceea, până se opresc alarmele false, bolnavul de ciroză este supus dializei sub diverse metode. Tratamentul constă din perfuzii cu medicamente care să transmită semnale corecte către rinichi. Fiind vorba în cazul cirozei de dilatarea vaselor, în perfuzii se folosesc medicamente care să strângă vasele, medicamente de vasoconstricţie.

Un alt defect al ficatului bolnav de ciroză, pe lângă blocarea trecerii sângelui, este că ficatul afectat nu mai fabrică albumină. De aceea, bolnavilor de ciroză avansată li se pune în perfuzii albumină desodată, albumină fără sodiu. Toate aceste situaţii grave, înregistrate în ciroza avansată trebuie ţinute cât de cât pe loc prin tratamente şi prin dializă, pregătindu-se transplantul de ficat. Pentru că operaţia de transplant de ficat dorită pentru bolnavul grav de ciroză nu trebuie să se facă existând un rinichi prăbuşit.

Dar în superbul mecanism al fiinţei umane mai funcţionează diverse semnale la care nu te-ai aştepta. Nu mulţi ştiu că medicina chiar a acceptat denumirea de "creierul din abdomen". Atât de rafinată şi subtilă este comanda pornită de la creier spre organele digestive şi atât de sofisticate sunt procesele din viscerele aflate în burtă, încât s-a acceptat denumirea de "creierul din burtă". Uneori se dă peste cap activitatea tubului digestiv, deşi organele care îl alcătuiesc nu au inflamaţii, nu au răni, nu au construcţii defectuoase. Şi cu toate astea funcţionarea lor devine aiurea. Este vorba despre perturbarea activităţii digestive din cauza comenzilor greşite, venite ca urmare a unei stări psihice rele. Iată un singur exemplu: sindromul intestinului iritabil. Cei cu intestin iritabil au ba diaree, ba scaun normal. Alţii suferă de perioade de constipaţie, iar unii, şi mai ghinionişti, au alternanţe de diaree şi lipsă de scaun. Ei bine, de multe ori toate aceste derapaje ale funcţionării intestinelor au la bază o cauză psihică, o stare emoţională, o stare de nervi, o stare de tensiune. Tocmai de aceea, cei afectaţi de sindromul intestinului iritabil trebuie să fie trataţi şi pe componenta stării emoţionale. Ca o exemplificare este următoarea situaţie: în ziua examenelor, unii candidaţi mai emotivi aleargă la closet. Dar aici trebuie evitată o capcană: fenomenele intestinelor iritabile cu alternanţe de scaun şi cu eventuale pierderi de sânge se înregistrează mai ales în cazul tinerilor şi aceste fenomene neplăcute apar doar ziua, noaptea ele nu apar. Oamenii mai înaintaţi în vârstă, peste 50 de ani, trebuiesc investigaţi cu atenţie când sunt alternanţe de scaune moi şi constipaţie însoţite de pierderi de sânge, pentru a nu se rata descoperirea la vreme a unui cancer.