Examenul de scaun

Nimic nu este şi nu ar trebui să pară ruşinos sau penibil în practica medicală, în relaţia dintre medic şi pacient. Bolnavul ar trebui să-şi relateze cu sinceritate şi obiectivitate simptomele, fără a omite sau masca ceva, iar doctorul ar trebui să îl  asculte cu atenţie şi profesiona­lism, asigurîndu-l de discreţia sa.

Nimic nu este şi nu ar trebui să pară ruşinos sau penibil în practica medicală, în relaţia dintre medic şi pacient. Bolnavul ar trebui să-şi relateze cu sinceritate şi obiectivitate simptomele, fără a omite sau masca ceva, iar doctorul ar trebui să îl  asculte cu atenţie şi profesiona­lism, asigurîndu-l de discreţia sa.

Normal şi anormal

Cantitatea de materii fecale eliminate zilnic se cifrează în medie la 100-150-200 de grame, în funcţie de regimul alimentar adoptat. Astfel, un regim alimentar preponderent vegetarian, bogat în fibre, va produce un scaun mai abundent, dar acelaşi lucru se întîlneşte şi în cazul unei insuficienţe digestive (gastrice, intestinale, pancreatice), în care hrana se digeră incomplet. În fine, în cazul unui megacolon (colon de dimensiuni ce depăşesc valorile normale), defecaţia se produce la cîteva zile, dar cu un scaun foarte abundent. În schimb, în cazul unui regim bogat în proteine animale, în cazul constipaţiei habituale sau al unei ocluzii, scaunul va fi eliminat în cantităţi vizibil mai mici.

Suspiciuni

În mod normal, scaunul este cilindric, cu grosimea de 2-4 cm, de aceea un scaun foarte subţire, ca un creion, aduce suspiciunea unui cancer sau stricturi rectale. Consistenţa obişnuită este păstoasă, ea variind în mod patologic între scaunul diareic, moale, uneori apos, întîlnit în infecţii digestive, toxiinfecţii alimentare, parazitoze etc., scaunul dur, întîlnit în constipaţie. După vîrsta de 50 de ani, o constipaţie rebelă poate indica existenţa unui obstacol, de obicei de natură tumorală, localizat la nivel intestinal, şi acelaşi semn de  întrebare îl ridică şi o alternanţă  constipaţie-diaree.

Semne

Modificările de culoare sînt foarte sugestive. Scaunul decolorat indică o afecţiune hepatică (hepatită, ciroză, cancer) sau un icter produs prin obstrucţia canalelor biliare (calculi biliari, pancreatită, cancer pancreatic). Scaunul de culoare neagră (numit melenă) este un indiciu al existenţei unei hemoragii digestive superioare (esofag, stomac, intestin subţire), produsă de un ulcer, polip, diverticul sau formaţiune malignă. Alteori, la suprafaţa scaunului observăm substanţe a căror prezenţă este anormală. Astfel, se remarcă uneori existenţa unor picături de grăsime, care indică existenţa unei afecţiuni hepatice ori pancreatice sau o tulburare a absorbţiei intestinale. Mucusul este semnul unei iritaţii locale de cele mai variate cauze, de la abuzul de laxative la gastroenterite, colite, parazitoze sau obstrucţii intestinale. Existenţa puroiului trădează, de obicei, o rectocolită, un cancer ulcerat sau o afecţiune infecţioasă gravă. Sîngele proaspăt aflat pe suprafaţa scaunului arată o hemoragie rectală, produsă de o inflamaţie, ulceraţie sau o tumoră benignă sau malignă, în timp ce sîngele care îşi păstrează culoarea, dar este amestecat în masa scaunului arată o origine în zona colonului sau sigmoidului (polip, diverticul, cancer etc.).  

Recomandare

O analiză simplă, dar foarte eficientă, care ar trebui practicată la scară largă, mai ales după 50 de ani, este testul de depistare a hemoragiilor oculte în scaun, adică prezenţa unor hemoragii mici, inaparente, dar care pot îndrepta pacientul spre o colonoscopie sau sigmoidoscopie, cu evidenţierea unor formaţiuni tumorale maligne sau benigne (dar cu potenţial de malignizare în timp) şi, evident, cu tratarea acestora în timp util.


UTILITATE. Examinîndu-ne scaunul, putem distinge anumite elemente care coroborate cu alte simptome (dureri abdominale, vărsături, balonări, oboseală, scădere în greutate) ne pot determina  să ne adresăm în timp util medicului nostru de familie sau unui specialist.


AFECŢIUNI. Modificările patologice la nivelul scaunului trebuie prezentate medicului de familie, care va preciza natura afecţiunii prin examene specifice: endoscopie, colonoscopie, rectosigmoidoscopie, examene radiologi­ce, irigografie, precum şi examenul microscopic al scaunului care evidenţiază elementele patologice (fibre musculare, grăsimi, amidon, hematii, leucocite), reflectă insuficienţe digestive, procese infecţioase sau para­zitare, existenţa unor tumori.


PARAZIŢI. HEMOROIZI. Sîngele care curge o dată cu scaunul, nu doar pe suprafaţa lui, este dat de hemoroizi sau fisuri anale. În fine, destul de frecvent putem detecta în scaun paraziţi intestinali sau fragmente din corpul acestora (oxiuri, ascarizi, tenii).