Ficatul nu poate fi beţiv

Se bucură oamenii şi e normal când beau un pahar. Dar după primul mai întotdeauna vin al doilea, al treilea... Căci plăcerea vine şi de la masa plină de bucate, ca şi de la carafele aburite cu vin şi bere. Să vedem ce rău face preaplinul de alcool.

Primul care resimte o lovitură din paharele prea multe cu alcool este ficatul. Alcoolul este şi un aducător de calorii prea multe, dar el este şi o noxă. Ficatul poate metaboliza, în mod normal, 12 ml de alcool pur pe zi. Cu alte cuvinte, tradus în diverse băuturi, înseamnă că omul nu trebuie să depăşească zilnic 120-150 ml de vin de 8% sau să nu depăşească 35 ml de bere de 4%, adică o sticlă obişnuită şi baremul de tărie este de 30 ml de alcool 40%, adică vodcă, coniac, ţuică etc.

Peste acest plafon de alcool acceptat de ficat, acest organ atât de complex este biciuit şi oboseşte. Cu alte cuvinte, să ne limităm la cantităţile de alcool pe care le poate prelucra ficatul fără să fie chinuit. Mai este necesar un sfat: să nu se bea alcoolul pe stomacul gol.

După ce omul înghite 3-4 dumicaţi, poate să înceapă să şi bea. Dacă n-ai mâncat nimic şi, totuşi, sorbi alcool, acesta acţionează pe mucoasa gastrică şi stimulează tare secreţia stomacului de natură acidă, dar stimulează şi secreţiile pancreasului. Dacă înghiţi însă ceva mâncare la început, aceste alimente constituie un fel de tampon pentru producerea unei secreţii gastrice prea mari.

În faţa unor mese prea bogate stropite din belşug cu alcool, cei cu reflux gastroesofagian trebuie să facă un tratament simplu cu o săptămână înaintea bairamului. Şi, anume, să ia o capsulă de antisecretor din familia omeprazol şi un donperidon pentru a regla secreţia acidă a stomacului, a mări mişcările esofagului şi ale stomacului de golire a acestora.